 | as |
|
| Datorie [ da-to-ri-e ] VEZI SINONIME PENTRU datorie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului a abate de la datorie în mai multe dicționareDefinițiile pentru a abate de la datorie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru datorie: datoríe substantiv feminin [Atestat: CORESI, EV. 285 / V: (reg) adetdatorie, (înv) deatdatorie, diatdatorie, ditdatorie, dotdatorie, (îrg) dătdatorie, detdatorie / Plural: datorieii / Etimologie: dator + -ie] 1-2 Sumă de bani (sau orice bun) pe care cineva a luat-o cu împrumut (sau pe care o datorează cuiva). 3 (Înv; îs) Carte (sau zapis) de datorie Act în care este consfințită suma sau alt bun pe care o datorează cineva cuiva. 4-5 (Îljv) Cu (sau pe, înv, în) datorie (sau, înv, datorieii) Pe credit. 6-7 (Îal) De împrumut. 8 (Îvr; îlv) A cădea la datorie A se îndatora. 9 (despre soldați; îae) A muri pe câmpul de luptă. 10 (Pex; fig; despre oameni; îae) A se sacrifica pentru o cauză. 11-12 (Îe) A (se) băga sau a (se) îneca, a (se) îngloda, a (se) încurca în (niște) datorieii A (se) împrumuta cu sume mari de bani care nu mai pot fi restituite. 13 (Îe) A bate (pe cineva) (sau a da cuiva) pe datorie A bate (pe cineva) fără nici o justificare. 14 (Pex; îae) A bate (pe cineva) foarte tare. 15 (Îrg) Sumă de plată. 16 (Îrg; spc) Taxă. 17 (Îvr; spc) Impozit. 18 (Îrg; spc) Muncă de scurtă durată efectuată în folos public. 19 (Înv) Ceea ce a fost dat (de către cineva). 20 (Înv; pex) Dar. 21 Ceea ce i se impune cuiva (sau își impune cineva) să facă într-o anumită situație (sau într-un anumit scop) Si: îndatorire, misiune, obligație (înv) datorință (1). 22 Acțiune de o importanță deosebită pe care trebuie s-o înfăptuiască cineva Si: misiune (înv) datorință (2). 23 Responsabilitate morală (sau materială) Si: sarcină, rol1, (îrg) datorință (3). 24 (Îla) De datorie Cuvenit. 25 (Îlav) De (sau după, din) datorie Din obligații 26 (Îal) Din necesitate. 27 (Îal) După cum se cade. 28 (Îlav) La datorie În locul în care te cheamă obligațiile de serviciu. 29 (Îal) În armată. 30 (despre tineri; îe) A fi chemat la datorie A fi încorporat. 31 (despre oameni; îe) A fi la datorie A fi acolo unde îl cheamă obligațiile de serviciu. 32 (Fig; despre oameni; îae) A fi acolo unde trebuie. 33 (Îlv) A avea datorie (sau datorieia) (să) A fi obligat moral Si: a datora (3). 34 (Îe) A-și face (drept) (sau a împlini) datorie (sau datorieia) A răspunde obligațiilor de serviciu. 35 (Îae) A fi foarte conștiincios. 36 (Îae; pex; cu referire la diferite ramuri ale activității umane) A răspunde cerințelor de bază. 37 (Îe) A fi omul datoriei A fi foarte conștiincios. 38 (Îe) A fi (sau, înv, a crede) de (sau în, întru) datorieia (cuiva) A fi obligația cuiva să... 39 (Îe) A crede (sau a ține) de datorie A avea obligația să... 40 (Îvr; îe) Nici datorie a lăsa A se achita de toate obligațiile. 41 (Reg; îe) A te da (sau a călca) datorieia A fi obligat de lege sau de poziția socială, să acționezi într-un anumit mod. 42 (Înv; în religia creștină) Încălcare a obligațiilor față de Dumnezeu. 43 (Înv; pex) Greșeală. 44 (Îvp) Obicei. 45 (Îvp; îlav) După datorie Conform uzanței. 46 (Îvp; îal) Conform tradiției. 47 (Îvp; îal) După cum se cuvine. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DATORIE: DATORÍE, datorii, substantiv feminin 1. Sumă de bani sau, prin extensie, orice bun pe care cineva l-a dat cu împrumut sau pe care îl datorează cuiva. Ai să-mi plătești datoria cînd o să fii plin de bani. DUMITRIU, N. 115. Să-și plătească datoriile, fie cătră negustorul liovean, fie cătră domnul său. SADOVEANU, Z. C. 241. Pașadia îi ceru datoria. M. I. CARAGIALE, C. 25. • Locuţiune adverbiala (În legătură cu verbele «a da», «a lua», «a cumpăra» etc.) Pe datorie = pe credit. Dădea oamenilor pe datorie, și oamenii nu-i mai plăteau. PAS, Z. I 26. De trei zile mîncam... pe datorie. HOGAȘ, DR. II 51. Dator nu-s, că nu-mi dă nimene pe datorie. CREANGĂ, A. 200. • Expresia: A se băga, a se îneca sau a se îngloda în datorii = a se împrumuta cu sume mari de bani care nu mai pot fi restituite. Lucrează aproape pe nimic, că-s înglodați în datorii la catastiful vechilului, care a rămas mare și tare după fuga stăpînului. CAMILAR, N. I 313. ♦ Datorie publică vezi public. 2. Obligație (legală sau morală), îndatorire, sarcină. Respectarea legilor statului de democrație populară, care apără drepturile și interesele poporului muncitor, constituie cea mai de seamă datorie a fiecărui om al muncii. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 7, 70. Sînt bărbați care pot sta deasupra vieții și a morții, păstrîndu-și cumpăna inimii în urgii, pentru că au de îndeplinit aici pe pămînt, în timpul lor scurt, o datorie. SADOVEANU, N. P. 144. Mai marii lui, văzîndu-l că și-a făcut datoria de ostaș, l-au slobozit din oaste cu arme cu tot. CREANGĂ, P. 297. • Locuţiune adverbiala De (sau din) datorie = din obligație, nu de bunăvoie, pentru că așa se cuvine, așa se cere, așa trebuie. Făt-Frumos... se duse, de! de datorie. ISPIRESCU, L. 105. Își iubesc soția și copiii mai mult din datorie. NEGRUZZI, S. I 221. La datorie = în locul unde te cheamă obligațiile de serviciu. Pe mine mă găsește totdeauna aici, la datorie. SEBASTIAN, T. 193. Eu, la datorie, coane Fănică, zi și noapte la datorie. CARAGIALE, O. I 105. • locuțiune adjectiv (Învechit) De datorie = făcut numai din obligație, cuvenit. A doua zi profesorul veni și, după acea de datorie bună dimineață, scoase din sîn o broșură. NEGRUZZI, S. I 7. • Expresia: A fi de datoria cuiva să... = a fi obligația cuiva să... Nu era de datoria mea, însă am coborît de pe podul meu numai ca să lustruiesc biela. SAHIA, N. 30. Ca prietin vechi a cucoanei Nastasicăi, îi de datoria mea să vin o dată cu lăutarii. ALECSANDRI, T. I 155. A crede de datoria sa să... = a se crede obligat să... Crezu de a sa datorie să se mai salte încă o dată. SADOVEANU, Z. C. 166. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DATORIE: DATORÍE, datorii, substantiv feminin 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva. • Locuţiune adverbiala Pe datorie = pe credit. • Expresia: A se băga în datorii = a face datorii, a se îndatora. A se îngloda (sau a se îneca) în datorii = a se împrumuta cu sume mari, care nu mai pot fi restituite. 2. Obligație legală sau morală; îndatorire. • Locuţiune adverbiala De (sau din) datorie = din obligație, pentru că trebuie. La datorie = în locul unde te cheamă obligațiile (de serviciu). • Expresia: A fi de datoria cuiva să... = a fi obligația cuiva să... A crede de datoria sa să... = a se crede obligat să... – Dator + sufix -ie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DATORIE: DATORÍE, datorii, substantiv feminin 1. Sumă de bani sau orice alt bun datorat cuiva. • Locuţiune adverbiala Pe datorie = pe credit. • Expresia: A se băga în datorii = a face datorii, a se îndatora. A se îngloda (sau a se îneca) în datorii = a se împrumuta cu sume mari, care nu mai pot fi restituite. 2. Obligație legală sau morală; îndatorire. • Locuţiune adverbiala De (sau din) datorie = din obligație, pentru că trebuie. La datorie = acolo unde te cheamă obligațiile (de serviciu). • Expresia: A fi de datoria cuiva să... = a fi obligația cuiva să... A crede de datoria sa să... = a se crede obligat să... – Dator + sufix -ie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DATORIE: DATORIE s. 1. (învechit) dator, îndatorință, îndatorire. (Ți-ai plătit datorie?) 2. credit, (popular și fam.) veresie, (Transilvania și Olt.) credință. (Cumpără pe datorie.) 3. îndatorire, însărcinare, obligație, sarcină, (învechit) dator, datorință, îndatorință. (datorie ta este să rezolvi problema.) 4. îndatorire, obligație, oficiu, sarcină. (Și-a îndeplinit bine datorie de gazdă.) 5. îndatorire, obligație, (livresc) servitute. (datorie față de propria noastră concepție.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DATORIE: DATORÍE datoriei forme 1) Bun datorat cuiva. • A se îngloda în datoriei a avea datorii mari. 2) Sarcină morală sau materială obligatorie; îndatorire; angajament; obligație. • A-și face datoriea a se achita (față de cineva). La datorie acolo unde este obligat să fie. A fi de datoriea cuiva a ține de obligația cuiva. Din datorie din obligație. [articulat datoria; genitiv dativ datoriei; silabe -ri-e ] /dator + sufix datorieie Forme diferite ale cuvantului datorie: datoriei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru datorie: datoríe forme (despre dator). Ceĭa ce se datorește în banĭ: a face datoriĭ și a nu le plătĭ e o hoție saŭ o cerșetorie. Obligațiune: datoria cetățeanuluĭ e să moară pentru patrie cînd e nevoĭe. Pe datorie, pe credit, cu condițiunea de a plătĭ maĭ tîrziŭ: a da, a vinde marfă pe datorie; a lua, a cumpăra pe datorie. vezi veresie. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru datorie: datorie forme 1. ceea ce se datorește (în bani): orice plată presupune o datorie; 2. figurat ceea ce trebue să se facă: datoriile cetățeanului. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Definiții ale altor cuvinte care nu există în alte dicționare dă următoarea definitie pentru A ABATE DE LA DATORIE: A ABATE DE LA DATORIE (PE CINEVA): A face, a determina să renunțe la o obligație, la o datorie. Definiție sursă: Definiții ale altor cuvinte care nu există în alte dicționare |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru datorie: datoríe substantiv feminin, articulat datoría, genitiv dativ articulat datoríei; plural datoríi, articulat datoríile Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru datorie: datoríe substantiv feminin, genitiv dativ articulat datoríei; plural datoríi, articulat datoríile Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru dătorie: dătoríe substantiv feminin vezi datorie Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'A ABATE DE LA DATORIE' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL dătorie Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului dătorie dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 285 / V: reg adetdătorie, înv deatdătorie, diatdătorie, ditdătorie, dotdătorie, îrg dătdătorie, detdătorie / Plural: dătorieii / Etimologie: dator + -ie] 1-2 Sumă de bani sau orice bun pe care cineva a luat-o cu împrumut sau pe care o datorează cuiva. 3 Înv; îs Carte sau zapis de dătorie Act în care este consfințită suma sau alt bun pe care o datorează cineva cuiva. 4-5 Îljv Cu sau pe, înv, în dătorie sau, înv, dătorieii Pe credit. 8 Îvr; îlv A cădea la dătorie A se îndatora. 11-12 Îe A se băga sau a se îneca, a se îngloda, a se încurca în niște dătorieii A se împrumuta cu sume mari de bani care nu mai pot fi restituite. 13 Îe A bate pe cineva sau a da cuiva pe dătorie A bate pe cineva fără nici o justificare. 24 Îla De dătorie Cuvenit. 25 Îlav De sau după, din dătorie Din obligații 26 Îal Din necesitate. 28 Îlav La dătorie În locul în care te cheamă obligațiile de serviciu. 30 despre tineri; îe A fi chemat la dătorie A fi încorporat. 31 despre oameni; îe A fi la dătorie A fi acolo unde îl cheamă obligațiile de serviciu. 33 Îlv A avea dătorie sau dătorieia să A fi obligat moral Si: a datora 3. 34 Îe A-și face drept sau a împlini dătorie sau dătorieia A răspunde obligațiilor de serviciu. 37 Îe A fi omul dătoriei A fi foarte conștiincios. 38 Îe A fi sau, înv, a crede de sau în, întru dătorieia cuiva A fi obligația cuiva să. 39 Îe A crede sau a ține de dătorie A avea obligația să. 40 Îvr; îe Nici dătorie a lăsa A se achita de toate obligațiile. 41 Reg; îe A te da sau a călca dătorieia A fi obligat de lege sau de poziția socială, să acționezi într-un anumit mod. 45 Îvp; îlav După dătorie Conform uzanței. Ți-ai plătit dătorie? 2. Cumpără pe dătorie. Dătorie ta este să rezolvi problema. Și-a îndeplinit bine dătorie de gazdă. Dătorie față de propria noastră concepție. DATORÍE dătoriei forme 1 Bun datorat cuiva. • A se îngloda în dătoriei a avea datorii mari. • A-și face dătoriea a se achita față de cineva. La dătorie acolo unde este obligat să fie. A fi de dătoriea cuiva a ține de obligația cuiva. Din dătorie din obligație. [articulat datoria; genitiv dativ datoriei; silabe -ri-e ] /dator + sufix dătorieie. Ți-ai plătit dătorie? 2. Cumpără pe dătorie. Dătorie față de propria noastră concepție. |
GRAMATICA cuvântului dătorie? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului dătorie. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul dătorie poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE datorie? Vezi cuvântul datorie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul datorie?[ da-to-ri-e ] Se pare că cuvântul datorie are patru silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL dătorie Inţelegi mai uşor cuvântul dătorie dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Pe datorie = pe credit A se băga, a se îneca sau a se îngloda în datorii = a se împrumuta cu sume mari de bani care nu mai pot fi restituite Locuţiune adverbiala De sau din datorie = din obligație, nu de bunăvoie, pentru că așa se cuvine, așa se cere, așa trebuie La datorie = în locul unde te cheamă obligațiile de serviciu locuțiune adjectiv Învechit De datorie = făcut numai din obligație, cuvenit = a fi obligația cuiva să = a se crede obligat să Locuţiune adverbiala Pe datorie = pe credit A se băga în datorii = a face datorii, a se îndatora A se îngloda sau a se îneca în datorii = a se împrumuta cu sume mari, care nu mai pot fi restituite Locuţiune adverbiala De sau din datorie = din obligație, pentru că trebuie La datorie = în locul unde te cheamă obligațiile de serviciu = a fi obligația cuiva să = a se crede obligat să Locuţiune adverbiala Pe datorie = pe credit A se băga în datorii = a face datorii, a se îndatora A se îngloda sau a se îneca în datorii = a se împrumuta cu sume mari, care nu mai pot fi restituite Locuţiune adverbiala De sau din datorie = din obligație, pentru că trebuie La datorie = acolo unde te cheamă obligațiile de serviciu = a fi obligația cuiva să = a se crede obligat să |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL dătorie |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Organizarea muncii?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul datorie are forma: datoríi
