 | as |
|
| Avea [ a-vea ] VEZI SINONIME PENTRU avea PE ESINONIME.COM definiția cuvântului avea în mai multe dicționareDefinițiile pentru avea din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a avea (forma la infinitiv) A avea conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AVEA: AVEÁ, am, vb II. tranzitiv I. 1. A stăpîni, a poseda. Nu au despoții atîtea puști ca să poată doborî pe toți cei însetați de libertate. CAMIL PETRESCU, B. 119. [Copilul] după ce văzu că nu mai are de nici unele, și nici părinți, se puse pe un plîns de-ți era mai mare jalea de dînsul. ISPIRESCU, L. 287. Nu mai avea băiatul nici cu ce să vie-napoi acasă.CARAGIALE, O. III 39. Am auzit că ai o furcă de aur, care toarce singură. CREANGĂ, P. 96. • Expresia: (Familiar) Ce-am avut și cc-am pierdut = n-am avut ce pierde; puțin îmi pasă. • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de la», precizînd proveniența obiectului posedat) Avem de moștenire, de la tata, o pereche de opinci. ISPIRESCU, L. 215. Îmbracă-te iute în pielea cea de urs, care o ai de la tată-tău. CREANGĂ, P. 215. • (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «de» arătînd destinația obiectului posedat) S-o aibi de zestre pe cînd te-i mărita. SBIERA, P. 207. Să prinzi verb reflexiv:eo fîță de pește, ca să avem de legumă pentru azi și mîine. ISPIRESCU, L. 280. • figurat (Complementul este un abstract; uneori cu determinări introduse prin prepoziții) Ai dreptate, bădie Neculăieș... De unde să știi dumneata ce-aștept eu? SADOVEANU, P. M. 45. Avea o părere proastă despre el, cu totul pe nedrept. CAMIL PETRESCU, U. N. 26. Țara are nevoie de tihnă. DELAVRANCEA, A. 55. Trebuie întîi să omorîm pe zmeu, fiul zmeoaicei, căci, pînă va fi acesta deasupra pămîntului, pace de el nu veți avea. ISPIRESCU, L. 195. Împărăteasa a avut de grijă și pentru aceasta. ISPIRESCU, L. 107. (Popular) Nu știu dacă ai la știință ori ba. CREANGĂ, P. 313. • Expresia: (Eliptic) Ce am eu de acolo? vezi acolo. • (Verbul împreună cu complementul său formează o locuțiune verbalaală) A avea asemănare = a se asemăna. A avea bucurie = a se bucura. A avea (o) dorință = a dori. A avea o ceartă = a se certa. Se vede că a avut verb reflexiv:eo ceartă cu soră-sa. ISPIRESCU, L. 5. A avea scăpare = a scăpa. Nu mai ai scăpare din mîna mea! ISPIRESCU, L. 223. A avea nădejde = a nădăjdui. Pot să am nădejde în voi? CREANGĂ, P. 20. A avea (un) vis = a visa. Vis frumos avut-am noaptea. EMINESCU, O. I 80. A avea în cinste = a cinsti. Ciocnesc un pahar cu cazacii, a căror sabie și galoane roșii le au în mai mare cinste. RUSSO, O. 102. A avea trebuință = a-i trebui. Nu am trebuință să mai descriu mulțămirea ce ne-a pricinuit acest concert original la miezul nopții. ALECSANDRI, C. 43. • (Verbul împreună cu complementul său corespund unui verb pasiv) Să avem iertare, stăpîne! CREANGĂ, P. 204. ♦ Expresia: A avea căutare vezi căutare. • (Complementul indică un raport de rudenie, de prietenie sau altfel de raporturi sociale; uneori aceste complemente sînt introduse prin prepoziție «de») Am un comandant energic. ▭ Mi s-au dus în pribegie doi feciori ce-am avut. SADOVEANU, N. P. 7. Avere-ai azi și dumneata Nepoți, să-ți zică: moșu... Aveai cui spune la povești Cu împăratul Roșu. GOGA, P. 33. Acela va avea fata de nevastă. RETEGANUL, P. IV 73. Își alese... un ogar, să-l aibă de tovarăș. ISPIRESCU, L. 297. Pardon, răspunse șireata cu un zîmbet nevinovat; nu știam că... avea musafiri. NEGRUZZI, S. 227. (reflexiv reciproc) Nea Toma și nea Costea se au prieteni de cînd jucau leapșa împreună. TEATRU, 188. ♦ (Cu privire la creații ale spiritului omenesc) A fi autorul a... Vasile Alecsandri are multe piese de teatru. ♦ (De obicei în legătură cu o determinare locală sau temporală) A exista, a se afla (în posesia, în preajma, în mediul cuiva). Aveți pe acolo astfel de cărți? ▭ Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi. EMINESCU, O. I 137. • (În legătură cu o determinare locală indică poziția unor obiecte în raport cu cineva sau ceva) Ia ce-ți place din ceea ce am dinainte. ISPIRESCU, L. 384. ♦ A primi, a căpăta. Cine-o zice «Nițu vine» Are-un galben de la mine. TEODORESCU, P. P. 305. 2. A dispune de ceva; a se bucura de ceva. Nu-i chip oare... să am un ceas tihnit cînd mă întorc la mine acasă de la treburi? SADOVEANU, N. forme 43. • Expresia: A avea ac de cojocul cuiva vezi acuzativ A avea loc vezi locuțiune A avea un post = a ocupa, a deține un post. A avea o meserie = a cunoaște și a practica o meserie. A avea verb reflexiv:eme (sau timp) = a dispune de timp, a fi liber sau disponibil (pentru a face ceva). Acum, lasă-mă! n-am verb reflexiv:eme. Îmi spui cînd mă întorc. DAVIDOGLU, M. 10. Avem verb reflexiv:eme să aducem alte răsaduri, am murmurat eu. SADOVEANU, N. forme 33. Împăratul nici n-avea verb reflexiv:eme să se minuneze. ISPIRESCU, L. 390. A avea (ceva) pe mînă vezi mînă. A avea (ceva) la îndemînă vezi îndemînă. A avea zile vezi zi. Cîte zile o avea vezi zi. A (nu) avea zile bune (cu cineva) vezi zi. • (locuțiune verbalaală) A avea (ceva) la dispoziție vezi dispoziție. • A se folosi de serviciile cuiva, a dispune de cineva sau de ceva în scopul unor servicii. Are un doctor bun. ▭ Are păzitor la cireadâ un cîine. ISPIRESCU, U. 55. 3. A fi compus, alcătuit din... Casa are patru etaje. • A fi înzestrat (cu ceva). În frunte șapca avea cîteva litere. DUMITRIU, B. forme 6. Avea Ileana ochi de soare și galben păr, un lan de grîu. COȘBUC, P. I 122. Scorpia... este mai rea decît soră-sa și are trei capete. ISPIRESCU, L. 6. De-ar avea codrul ista gură să spuie cîte a văzut... știu că am avea ce asculta! CREANGĂ, P. 119. • Expresia: A avea cap (sau gură, inimă, minte, nas, obraz, ochi, rost) vezi c. A avea peri răi vezi păr. • (Cu privire la calități psihice) A avea talent. Are memorie bună. Nu are răbdare de locuțiune ▭ Ar trebui să ai mai multă judecată. SADOVEANU, N. forme 33. De ai curaj să mai mergi, poți s-o întrebi pe dînsa. ISPIRESCU, L. 358. În acel echipagiu dinapoi era o tînără damă blondă, a căreia figură avea acea blîndeță ce se vede învecinicită de penelul lui Rafael. NEGRUZZI, S. I 37. ♦ A cuprinde, a conține. Balta are pește. 4. A ține, a purta. În brațul drept Avea flori albe, dragi odoare, Și flori avea la-ncingătoare, Și-n mînă flori, și flori la piept, Și însăși ea era o floare. COȘBUC, P. II 258. • Expresia: A avea în mînă (și) pîinea și cuțitul vezi pîine. A avea (pe cineva) la inimă = a-l avea în puterea sa. (figurat) A avea (ceva) în gînd sau în minte, pe suflet (sau la sufletul său), pe conștiință, pe cap; a avea (pe cineva) la inimă (sau, familiar, la stomac) vezi c. A avea (pe cineva) drag = a-i iubi. Ei, acum ghicește singur De te am eu drag ori nu? COȘBUC, P. I 178. El o avea foarte dragă, ca ochii din cap. SBIERA, P. 169. (reflexiv reciproc) Vai bădiță, dragi ne-avem; Ne-am lua, nu ne putem. MARIAN, O. II 199. ♦ A fi îmbrăcat cu..., a purta. Avea haină albă. 5. (Complementul exprimă o măsură de suprafață, de greutate, de volum etc.) A fi de o anumită înălțime, întindere, greutate etc. Un zid avînd doi metri înălțime. ▭ Știuca... avea cel puțin șase kilograme. SADOVEANU, N. forme 103. • Expresia: A nu (mai) avea margini = a întrece orice măsură. Supărarea acum nu avea margini. RETEGANUL, P. V 20. ♦ (Complementul exprimă o noțiune de timp) A fi de o anumită vîrstă. l-am spus că ești un copil, că nu ai decît cincisprezece ani. CAMIL PETRESCU, 57. Dinainte [în trăsură] era un om bălan, ce putea să aibă 35 ani. NEGRUZZI, S. I 37. 6. (Cu privire la sentimente și senzații) A simți. Are o foame de lup. ▭ Toți avea milă de ea. ISPIRESCU, L. 309. Dragostea ce el [Mihai Viteazul] arată că are pentru popoarele învinse... BĂLCESCU, O. II 271. Are ciudă pe alia. ȘEZ. I 157. Frunză verde ș-o nuia, Cum să n-am inimă-rea: Eu iubesc, altul mi-o ia. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 383. ♦ Expresia: Ce ai? = ce supărare sau ce durere te-a ajuns? ce ți-e? Arald, ce însemnează pe tine negrul port?... Ce ai? EMINESCU, O. I 97. [Păcală:] Ce ai astăzi, măi Tîndală, de ești așa supărat? ALECSANDRI, T. 161. (Familiar) A (nu) avea (nici) pe dracul vezi drac. A avea ceva cu cineva = a purta, necaz cuiva, a-i căuta pricină. De aveți ceva cu noi, răspundeți! SEVASTOS, N. 114. Eu nu știu ce are cu mine. RETEGANUL, P. II 57. (Regional și familiar) N-are nimic! = nu-i nimic, n-are nici o importanță. Mă gîndeam: s-a supărat Miai pe mine, dar n-are nimic, acuma are să mă cheme să-i tai și porcul lui și gata, are să-i treacă supărarea. PREDA, Î. 99. ♦ (Cu privire la afecțiuni, boli) A suferi de... Are scarlatină... Are bătăi de inimă. 7. (În legătură cu procese ale gîndirii) A-i trece (ceva) prin minte, a fi preocupat de... Am o idee. Are gînduri multe. • Expresia: A avea de gînd vezi gînd. 8. (În expresie) A avea (pe cineva) în de bine = a privi (pe cineva) cu ochi buni. Mihai... chemă la sine pe Grigore Mako, fratele lui George, ostaș curajos și acesta, dar mai dulce la caracter decît frate-său și pe care-l avea în de bine, fiindu-i foarte credincios. BĂLCESCU, O. II 302. • reflexiv (În expresie) A se avea bine (sau rău) cu cineva = a fi în raporturi de prietenie (sau de dușmănie), a trăi în armonie, a se înțelege (sau a fi în relații dușmănoase, a fi certat). Se avea bine, ca frații. ISPIRESCU, U. 34. Cu nimenea-n lume nu se aveau bine. PANN, P. vezi II 96. II. (În legătură cu un al doilea verb) 1. (Urmat de infinitiv, conjunctiv sau supin) a) A trebui să... Ce-aveam să-i spui? Nimic n-aveam, Dar era-n zori și eu voiam Să-ntreb cum a dormit. COȘBUC, P. I 94. De cîte ori avea cîte ceva greu de făcut, chema calul. ISPIRESCU, L. 149. Să știi de la mine ce ai să faci cînd vei ajunge acolo! CREANGĂ, P. 170. Ce avui a mai vedea! PANN, P. vezi I 99. • (Al doilea verb este subînțeles) Am examen = trebuie să dau un examen. Am o conferință = trebuie să țin o conferință. Am ședință = trebuie să asist la o ședință. • Expresia: A avea de furcă cu cineva (sau ceva) vezi furcă. A avea de lucru cu cineva (sau ceva) vezi lucru. b) (În forma negativă) A fi destul să... N-au avut decît cu ochiul ori cu mina semn a face, Și apusul își împinse toate neamurile-ncoace. EMINESCU, O. I 121. • Expresia: (Eliptic) N-ai decît = încearcă, fă cum spui, cum verb reflexiv:ei, treaba ta, puțin îmi pasă. c) A putea să... N-am a mă plînge de nimic. ISPIRESCU, L. 12. Ia mai sfîrșește o dată cu lupul cela, altăceva n-ai de vorbit? CREANGĂ, P. 123. • Expresia: (Eliptic) A nu avea încotro vezi încotro. d) A fi în drept, a i se cuveni. Să faci tocmală că după ce ți-i împlini anii, să ai a lua din casa lui ce-i verb reflexiv:ea tu. CREANGĂ, P. 146. e) (În expresie) A avea (de-)a face cu cineva (sau cu ceva) vezi face. N-are a face! vezi face. 2. (Mai ales în formă negativă, construit cu «ce», «cum», «cînd», «unde», «cine», urmate de un infinitiv fără prepoziție «a» sau de un conjunctiv) A (nu) ști, a (nu) putea, a (nu) găsi. Toți rămaseră de rușine, căci n-avură ce le face. ISPIRESCU, L. 380. Multe sînt de făcut și puține de vorbit dacă ai cu cine te înțelege. CREANGĂ, A. 100. Harap-Alb, nemaiavînd ce zice, mulțămește. CREANGĂ, P. 223. N-avea cui să lese moștenirea urii lui. EMINESCU, N. 8. Ea-i răspunde: n-am ce face. ALECSANDRI, P. P. 240. • Expresia: A (nu) avea de ce vezi ce. N-aveți pentru ce vezi ce. A (nu) avea cînd vezi cînd. A (nu) avea cum vezi cum. A (nu) avea unde, a (nu) avea de unde vezi unde. ♦ unipersonal A (nu) fi, a (nu) se găsi cineva (pentru a face un lucru). N-are cine să mă hrănească. ISPIRESCU, L. 15. Ai să te duci în fundul iadului și n-are să aibă cine te scoate. CREANGĂ, A. 17. Jele-i, doamne, cui i-i jele, Jele-i, doamne, codrului, De armele hoțului, Că le plouă și le ninge Și n-are cine le-n- cinge. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 288. • (Popular, în formă personală) Ast lucru l-aș face-ndată, Dar n-am cine să mă bată. PANN, P. vezi I 107. III. (Cu valoare de verb auxiliar) 1. (Servește la formarea perfectului compus) Eu am luat-o fără drum în sus. BENIUC, vezi 7. Bine ați venit sănătoși! ISPIRESCU, L. 1. Mi-a ieșit înainte un urs grozav, care m-a vîrît în toți spărieții. CREANGĂ, P. 186. • (Popular și poetic; formele auxiliarului urmează după participiu) Nepoate, mai văzut-ai pietre nestimate așa de mari? CREANGĂ, P. 217. Juratu-m-am și mă jor (=jur). JARNÍK-BÎRSEANU, despre 74. 2. (Servește la formarea modului optativ-condițional) Dacă m-ați fi anunțat, aș fi putut, merge, căci terminasem lucrarea. ▭ Așa ați verb reflexiv:ea voi... să-și rupă oamenii coastele. DUMITRIU, B. forme 7. 3. (Urmat de conjunctiv servește la formarea unui viitor popular și familiar) Cînd voi izbi o dată eu cu barda, Această stîncă are să se crape. BENIUC, vezi 7. Cînd ai s-ajungi doctorul Lor [al mașinilor]... ai să știi să umbli cu orice fel de mașini. PAS, Z. I 307. Curînd aveți să mă plîngeți; în van aveți să mă chemați; de unde m-oi duce, nu mă mai întorc. SADOVEANU, N. forme 7. Aveți să mergeți! RETEGANUL, P. III 9. Avem să dăm peste o primejdie mare. ISPIRESCU, L. 6. D-apoi dacă n-oi ști eu, cine altul are să știe? CREANGĂ, P. 299. 4. (În construcții perifrastice) A urma să... Aici avea să se ridice o fabrică. Avea să se înscrie la cursurile serale. ▭ În revărsatul zorilor avea să plece din nou. BART, E. 255. – Forme gramaticale: prezent industrie am, ai, are, avem, aveți, au; prezent conjuncție persoană persoana a doua singular: tu ai și (regional) aibi (CREANGĂ, P. 151), persoană 3 aibă; (III 1) am, ai, a, am, ați, au; (III 2) aș, ai, ar, am, ați, ar; participiu avut. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru avea: avea [Atestat: COD. VOR. 120/5 / prezentul indicativ: 1: am, (înv) aib, 2: ai, 3: are, 4: avem, 5: aveți, 6: au; cj: 3,6 să aibă, (înv) să aivă, (reg) să aibe; (înv) se avure; par: avut; grz: având, (înv) aibând / Etimologie: moștenit din latinescul habere] 1 verb tranzitiv: A poseda ceva. 2 verb tranzitiv: A deține ceva. 3 verb tranzitiv: A fi stăpân pe cineva sau ceva. 4 verb tranzitiv: (Îe) Ce-am avut și ce-am pierdut N-am ce pierde. 5 verb tranzitiv: (Îae) Sărac am fost, sărac am rămas. 6 verb tranzitiv: (Îae) Puțin îmi pasă. 7 verb tranzitiv: (Îe) A avea ac de cojocul cuiva A ști cu ce arme să învingi pe cineva. 8 verb tranzitiv: (Îae) A ști să înveți minte pe cineva. 9 verb tranzitiv: (Îe) A nu avea după ce bea apă A fi foarte sărac. 10 verb tranzitiv: (Înv; îe) A nu avea nici un sfânt A fi necredincios. 11 verb tranzitiv: (Îae; fig) A nu avea nici o protecție. 12 verb tranzitiv: (Îe) A nu avea nici un chichirez A nu avea nici o logică. 13 verb tranzitiv: (Îae) A nu avea nici un haz. 14 verb tranzitiv: (Îe) A nu avea ochi decât pentru... A fi îndrăgostit de... 15 verb tranzitiv: (Îe) A (nu) avea rost să... A (nu) fi potrivit să... 16 verb tranzitiv: A purta cu sine. 17 verb tranzitiv: A fi îmbrăcat cu... 18 verb tranzitiv: A se folosi de serviciile cuiva. 19 verb tranzitiv: A ține. 20 verb tranzitiv: (despre femei; înv; îe) A avea pre sine A avea menstruație. 21 verb tranzitiv: (despre femei; înv; îe) A avea în pântece A fi însărcinată. 22 verb tranzitiv: (Îe) A avea seu la rărunchi (sau a avea cheag) A fi bogat. 23 verb tranzitiv: (Îe) A nu avea nici în clin, nici în mânecă (cu cineva) A nu cunoaște pe cineva. 24 verb tranzitiv: (Îae) A nu avea nici o legătură cu... 25 verb tranzitiv: A avea ceva în gând (sau în cuget, în minte) A avea o anumită intenție. 26 verb tranzitiv: (Îe) A avea pe (sau, înv, la) capul său A avea o responsabilitate (nedorită). 27 verb tranzitiv: (Îe) A avea pe cineva la (sau în) inima sa A iubi pe cineva. 28 verb tranzitiv: (Îe) A (nu) avea pe cineva la stomac A (nu) putea suporta pe cineva. 29 verb tranzitiv: (Îe) A avea (ceva) pe suflet (sau pe conștiință, ori, înv, la sufletul său) A suferi mustrări de conștiință pentru ceva. 30 verb tranzitiv: (Îe) A avea (ceva) la îndemână (sau, înv, a avea mână) A avea (ceva) în imediata sa apropiere. 31 verb tranzitiv: (Îae) A se putea ușor folosi (de ceva). 32 verb tranzitiv: (Îe) A avea (ceva) pe mână A dispune de... 33 verb tranzitiv: (Îe) A avea la (sau în) degetul (cel) mic A domina clar. 34 verb tranzitiv: (Îae) A cunoaște foarte bine. 35 verb tranzitiv: (Îe) A avea gărgăuni în cap A fi înfumurat. 36 verb tranzitiv: (Îae) A avea pretenții nejustificate. 37 verb tranzitiv: (Îae) A avea idei extravagante. 38 verb tranzitiv: (Înv; îe) A avea pe cineva în tașcă A avea pe cineva în puterea sa. 39 verb tranzitiv: (Îe) Nici acasă n-am de coasă Nu mă grăbesc. 40 verb tranzitiv: (Îae) Nu am nici o treabă. 41 verb tranzitiv: A fi în relație de rudenie cu cineva. 42 verb tranzitiv: A fi în relație de subordonare cu cineva. 43 verb tranzitiv: A fi într-o relație afectivă cu cineva. 44 verb tranzitiv: (Îe) A avea pe cineva de aproape A avea simpatie sau dragoste pentru cineva. 45 verb tranzitiv: (Îe) A avea pe cineva drag A iubi pe cineva. 46 verb reflexiv: (îe) A se avea dragi A se iubi. 47 verb reflexiv: (Îe) A se avea bine (cu cineva) A se înțelege bine. 48 verb reflexiv: (Îe) A se avea rău (cu cineva) A se certa. 49 vi (Îae) A fi dușmani. 50 verb reflexiv: (Eliptic) A avea o anumită relație cu cineva. 51 verb reflexiv: (Eliptic) A fi îndrăgostiți. 52 verb tranzitiv: (Îe) A avea pe cineva cu bine (sau cu drag) A iubi pe cineva. 53 verb tranzitiv: (Înv) A considera pe cineva drept... 54 verb reflexiv: (Înv; eliptic) A fi egoist. 55 verb reflexiv: (Înv; eliptic) A fi înfumurat. 56 verb tranzitiv: A dispune de un interval de timp sau spațiu. 57 verb tranzitiv: (Îe) A avea verb reflexiv:eme (sau timp) A dispune de timp pentru a face ceva. 58 verb tranzitiv: (Îae) A fi liber. 59 verb tranzitiv: (Îae) A dispune de timp pentru a se ocupa de cineva. 60 verb tranzitiv: (Înv; îe) A-și avea un loc A ocupa un locuțiune 61 verb tranzitiv: (Îlv) A avea loc A găsi un locuțiune 62 verb tranzitiv: (Îae) A se întâmpla. 63 verb tranzitiv: (Îe) A nu avea margini A fi foarte întins. 64 verb tranzitiv: (despre o însușire; îae) A fi într-un grad peste măsură de mare. 65 verb tranzitiv: (Înv; îe) A avea cale A se pregăti să parcurgă un drum lung. 66 verb tranzitiv: A deține o capacitate abstractă. 67 verb tranzitiv: (Îe) A avea dreptate A fi îndreptățit. 68 verb tranzitiv: (Îe) A avea (de) gând să... A intenționa să... 69 verb tranzitiv: (Îe) A avea grijă A fi neliniștit pentru ceva. 70 verb tranzitiv: (Îae) A nu uita să... 71 verb tranzitiv: A se simți responsabil. 72 verb tranzitiv: (Îe) A (nu) avea greș (sau greșeală) A (nu) greși. 73 verb tranzitiv: (Îe) A (nu) avea habar A (nu) ști. 74 verb tranzitiv: (Îe) A avea treabă A fi ocupat. 75 verb tranzitiv: (Îe) A avea o (sau de) vorbă cu cineva A trebui să discute cu cineva. 76 verb tranzitiv: (Îlv) A (nu) avea asemănare A (nu) se asemăna. 77 verb tranzitiv: (Îal; neg) A fi neasemuit. 78 verb tranzitiv: (Îlv) A (nu) avea deosebire A (nu) se deosebi. 79 verb tranzitiv: A (nu) avea ființă A (nu) exista. 80 verb tranzitiv: (Îal) A (nu) se naște. 81 verb tranzitiv: (Înv; îlv) A (nu) avea întâmplare A (nu) i se întâmpla. 82 verb tranzitiv: (Îlv) A (nu) avea bănuială (sau, înv, prepus) A (nu) bănui. 83 verb tranzitiv: (Îlv) A (nu) avea spor A (nu) spori. 84 verb tranzitiv: (Îlv) A (nu) avea trai (sau viață) A nu trăi. 85 verb tranzitiv: (Îal) A (nu mai) putea trăi (cu cineva). 86 verb tranzitiv: (Îe) A (nu) avea zile (sau zilișoare) A (nu) mai trăi. 87 verb tranzitiv: (Îae) A (nu) se mai bucura de viață. 88 verb tranzitiv: (Îe) A (nu) (mai) avea zile bune (cu cineva) A (nu) (mai) trăi în pace (cu cineva). 89 verb tranzitiv: (Îlv) A avea (un) vis A visa. 90 verb tranzitiv: (Fig; îal) A năzui spre ceva. 91 verb tranzitiv: (Îlv) A nu avea moarte A fi nemuritor. 92 verb tranzitiv: (Îlv) A nu avea număr A fi nenumărat. 93 verb tranzitiv: (Îlv) A (nu) avea nădejde A (nu mai) spera. 94 verb tranzitiv: (Îlv) A avea mare laudă A fi lăudat. 95 verb tranzitiv: (Îlv) A avea iertare A fi iertat. 96 verb tranzitiv: (Îlv) A (nu) avea scăpare A (nu) scăpa. 97 verb tranzitiv: A primi (ceva) de la cineva. 98 verb tranzitiv: A câștiga ceva. 99 verb tranzitiv: A obține ceva. 100 verb tranzitiv: A fi părtaș la ceva. 101 verb tranzitiv: A se folosi de serviciile cuiva. 102 verb tranzitiv: A dispune de ceva. 103 verb tranzitiv: A fi alcătuit din... 104 verb tranzitiv: A fi înzestrat cu... 105 verb tranzitiv: A fi prevăzut cu... 106 verb tranzitiv: A conține. 107 verb tranzitiv: A cuprinde. 108 verb tranzitiv: (Urmat de o unitate de măsură de lungime, greutate etc.) A fi de o anumită dimensiune. 109 verb tranzitiv: (Îe) A avea... ani A fi în vârstă de... ani. 110 verb tranzitiv: (Îe) A avea ocazia (sau, înv, prilejul) A i se da posibilitatea. 111 verb tranzitiv: (Îe) A avea milă A stârni mila cuiva. 112 verb tranzitiv: (Îae) A simți milă pentru cineva. 113 verb tranzitiv: (Îe) A (nu) avea odihnă A fi mereu activ. 114 verb tranzitiv: (Îae; fig) A fi neliniștit. 115 verb tranzitiv: (Îe) A avea semne (sau presimțiri) A presimți ceva. 116 verb tranzitiv: (despre o marfa; îe) A avea căutare A fi cerut de clienți. 117 verb tranzitiv: (Îe) A avea trecere A fi cunoscut și respectat. 118 verb tranzitiv: (Îae) A fi apreciat de superiorii săi. 119 verb tranzitiv: (Îe) A avea folos (sau câștig ori, înv, dobândă) A profita. 120 verb tranzitiv: (Îe) Atâta bine (sau folos ori câștig) să am! Formulă prin care se garantează adevărul celor exprimate. 121 verb tranzitiv: (Fam) A înșela pe cineva. 122 verb tranzitiv: (Fam) A profita de cineva. 123 verb tranzitiv: (Îe) A nu avea chip să... A nu reuși să... 124 verb tranzitiv: (Îe) A avea parte (de ceva) A fi predestinat să... 125 verb tranzitiv: (Îe) A avea voie (sau permisiunea) să... A-i fi permis să... 126 verb tranzitiv: A fi înzestrat cu o anumită însușire sau capacitate de a îndeplini ceva. 127 verb tranzitiv: (Îe) A avea gură rea A prevesti evenimente rele care se împlinesc. 128 verb tranzitiv: (Îe) A avea nas A avea miros finanțe 129 verb tranzitiv: (Îae) A fi (prea) îndrăzneț. 130 verb tranzitiv: (Îe) A (nu) avea obraz A fi nerușinat. 131 verb tranzitiv: (Îe) A avea ochi A vedea bine. 132 verb tranzitiv: (Îae) A distinge esențialul. 133 verb tranzitiv: (Îe) A avea inimă A fi curajos. 134 verb tranzitiv: (Îae) A fi milos. 135 verb tranzitiv: (Îe) A avea curaj (sau îndrăzneală) A fi curajos. 136 verb tranzitiv: (Îe) A avea putere A fi puternic. 137 verb tranzitiv: (Îe) A avea bunătate A fi bun. 138 verb tranzitiv: (Îe) A avea răutate A fi rău. 139 verb tranzitiv: (Îe) A avea darul să... A fi înzestrat cu puterea de a... 140 verb tranzitiv: (Îe) A avea dar (sau talent) A fi talentat. 141 verb tranzitiv: A avea haz A provoca râsul. 142 verb tranzitiv: (Îe) A avea cap (sau minte) A fi deștept. 143 verb tranzitiv: (Îe) A avea ținere-de-minte (sau memorie) A putea să-și amintească multe lucruri. 144 verb tranzitiv: (Îe) A avea noroc (sau șansă) A fi favorizat de întâmplări. 145 verb tranzitiv: (Îe) A avea socoteală (sau, înv, rânduială) A se desfășura potrivit unei ordini și rațiuni. 146 verb tranzitiv: (Îe) A avea gură (mare) A fi certăreț. 147 verb tranzitiv: (Îe) A avea (h)arțag A fi certăreț. 148 verb tranzitiv: (Îe) A avea (a)plecare (sau plecăciune) A avea înclinație spre... 149 verb tranzitiv: (Îe) A avea obicei (sau deprindere) A obișnui să... 150 verb tranzitiv: (despre cai; îe) A avea nărav A fi nărăvaș. 151 verb tranzitiv: (despre oameni; îe) A avea un viciu. 152 verb tranzitiv: (despre oameni; îe) A avea beteșug A fi infirm. 153 verb tranzitiv: (Îe) A avea aerul A părea. 154 verb tranzitiv: (Îe) A avea pe vino-ncoace A fi atractiv. 155 verb tranzitiv: A fi cuprins de o senzație. 156 verb tranzitiv: A fi cuprins de un sentiment. 157 verb tranzitiv: (Îe) Aavea bucurie A se bucura. 158 verb tranzitiv: (Îe) A avea dor A-i fi dor. 159 verb tranzitiv: (Îe) A avea teamă (sau groază) A se înspăimânta. 160 verb tranzitiv: (Îe) A avea nevoie (sau, înv, lipsă ori trebuință) de... A-i fi necesar ceva. 161 verb tranzitiv: A suferi de o boală. 162 verb tranzitiv: (Îvp; îe) A avea peri răi A avea o boală de ochi provocată de genele prea lungi, care irită globul ocular. 163 verb tranzitiv: (Îe) A avea un of A fi necăjit. 164 verb tranzitiv: (Îe) A avea pe dracul A avea un rău inexplicabil. 165 verb tranzitiv: (Îae) A nu avea nimic. 166 verb tranzitiv: (Îae) A fi foarte rău. 167 verb tranzitiv: (Îe) A nu avea nici pe dracul A fi sănătos. 168 verb tranzitiv: (Îae) A nu avea nimic. 169 verb tranzitiv: (Îe) N-are nimic! Nu are nici o importanță. 170 verb tranzitiv: (Îae) Nu s-a întâmplat nici un rău. 171 verb tranzitiv: (Îe) A nu avea somn A nu putea dormi. 172 verb tranzitiv: (Îe) A avea orbul-găinilor A nu vedea lucruri evidente. 173 verb tranzitiv: (Îe) A avea dureri de cap A-l durea capul. 174 verb tranzitiv: (Fig; îae) A fi îngrijorat pentru ceva. 175 verb tranzitiv: (Îe) A avea friguri A suferi de malarie. 176 verb tranzitiv: (Fig; îae) A fi foarte nerăbdător și emoționat. 177 verb tranzitiv: (Îe) A avea iubire A iubi. 178 verb tranzitiv: (Îe) A avea ciudă (sau, înv, mânie) (pe cineva) A urî pe cineva. 179 verb tranzitiv: (Jur; înv; îe) A avea pâră (cu cineva) A fi în proces cu cineva. 180 verb tranzitiv: (Îe) A avea ceva (de împărțit) cu cineva A antipatiza pe cineva. 181 vi (Îe) A avea de furcă cu cineva A avea dificultăți. 182 verb tranzitiv: (Îae) A avea mult de luptat împotriva cuiva. 183 vi (Îe) A avea de gând A se gândi. 184 vi A avea de grijă A fi atent la ceva. 185 vi (Îe) A avea de fală A se mândri cu ceva. 186 vi (Îe) A avea în dragoste A iubi. 187 vi (Îe) A avea de știre A ști. 188 verb reflexiv: (Înv; fig) A fi propriul său stăpân. 189 verb reflexiv: (Înv) A fi astfel. 190 verb reflexiv: (Înv) A se simți. 191 verb tranzitiv: (Înv; urmat de un infinitiv) A fi menit să... 192 verb tranzitiv: (Înv; urmat de un infinitiv, conjunctiv sau supin) A voi să... 193 verb tranzitiv: (Înv; urmat de un infinitiv, conjunctiv sau supin) A trebui să... 194 verb tranzitiv: (Înv; urmat de un infinitiv) Exprimă o acțiune desfășurată în viitor. 195 verb tranzitiv: (Înv; urmat de un infinitiv, conjunctiv sau supin) A putea. 196 vi (Îe) A avea de-a face cu... A avea ceva comun cu... 197 verb tranzitiv: (Îae) A intra în relații cu... 198 verb tranzitiv: (Îe) N-are a face Nu se potrivește. 199 verb tranzitiv: (Îae) Nu are nimic comun cu... 200 verb tranzitiv: (Înv; urmat de un verb la conjunctiv prezent) A fi destinat să... 201 verb tranzitiv: (Înv; urmat de un verb la conjunctiv prezent) A avea scopul de a... 202 verb tranzitiv: (Înv; urmat de un verb la conjunctiv prezent) Exprimă imperativul. 203 verb tranzitiv: (Urmat de un verb la supin) A-i rămâne să îndeplinească. 204 verb tranzitiv: (Urmat de un verb la supin) A ști. 205 verb tranzitiv: (Urmat de un verb la supin) A găsi o soluție pentru a... 206 verb tranzitiv: (Îe) A nu (mai) avea ce zice A nu (mai) ști. 207 verb tranzitiv: (Îae) A rămâne fără replică. 208 verb tranzitiv: (Îe) A nu (mai) avea ce face A nu (mai) putea... 209 verb tranzitiv: (Îe) A nu avea pentru ce (sau de ce) A nu avea nici un motiv. 210 verb tranzitiv: (Îe) A nu avea când A nu mai avea timpul necesar să... 211 verb tranzitiv: (Îe) Ce ai? Ce simți? 212 verb tranzitiv: (Îae) De ce te împotrivești? 213 verb tranzitiv: (Îae) Ce-ți pasă? 214 verb tranzitiv: (Îe; impersonal) N-are cum Nu este posibil. 215 verb tranzitiv: (Îae) Nu există modalitatea de a... 216 verb tranzitiv: (Îe) N-are cine să... Nu există cineva care să... 217 verb tranzitiv: (Îe) A nu avea unde A nu exista spațiu disponibil. 218 vi (Îe) N-are decât să... și... E suficient să... pentru a... 219 vi (Îe) N-ai avea decât! Ești liber să... 220 verb tranzitiv: (Îae) Încearcă numai, dacă îndrăznești! 221 verb tranzitiv: (Îae) Nu-mi pasă. 222 va Servește la formarea indicativului perfect compus. 223 va Servește la formarea modului condițional optativ. 224 va (Reg) Servește la formarea unui indicativ mai mult ca perfect compus. 225 va Intră în componența imperfectului perifrastic indicativ. 226 va Intră în componența mai mult ca perfectului perifrastic indicativ. 227 va Servește, împreună cu prezentul conjunctivului, la formarea viitorului popular. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AVEA: AVEÁ, am, verb II. tranzitiv I. 1. A stăpâni, a poseda, a deține. • Expresia: (familial) Ce-am avut și ce-am pierdut = n-am ce pierde; puțin îmi pasă. • figurat (Complementul indică abstracte) A avea o idee. • locuțiune verbala A avea asemănare = a se asemăna. A avea bucurie = a se bucura. A avea o dorință = a dori. A avea nădejde = a nădăjdui. 2. A primi, a căpăta, a obține, a câștiga. Ai un leu de la mine dacă îmi spui. 3. A dispune de ceva, a se bucura de ceva. Am un ceas de răgaz. • Expresia: A avea un post (sau o slujbă etc.) = a deține un post. A avea o meserie (sau o profesiune etc.) = a cunoaște (și a practica) o meserie (sau o profesiune etc.). 4. A fi compus din..., alcătuit din...; a fi înzestrat sau prevăzut cu... Blocul are două etaje. ♦ A conține, a cuprinde. Lucrarea are tabele. 5. A ține, a purta. În mână avea un buchet. • Expresia: A avea drag pe cineva sau (reflexiv recipr.) a se avea dragi = a (se) iubi. (reflexiv) A se avea bine cu cineva = a fi prieten cu cineva; a fi în relații de dragoste cu cineva. A se avea rău cu cineva = a fi certat cu cineva; a se dușmăni. ♦ A fi îmbrăcat cu... Avea un pantalon de blană. 6. A fi de o anumită dimensiune, greutate, vârstă etc. Bara are 2 m. • Expresia: A nu (mai) avea margini = a întrece orice măsură. 7. A fi cuprins de o senzație sau de un sentiment. A avea foame. • Expresia: Ce ai? = ce (necaz sau durere) ți s-a întâmplat? N-are nimic! = a) nu i s-a întâmplat nici un rău; b) nu are nici o importanță. A avea ceva cu cineva = a purta necaz cuiva, a nu putea suferi pe cineva. ♦ A suferi (de o boală). Are pojar. II. 1. (Urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin) a) A trebui să... Are de făcut cumpărături; b) (În formă negativă) A fi destul să... N-are decât să spună și se va face; c) (În formă negativă) A nu putea să... N-are ce zice; d) (Rar) A fi în drept. • Expresia: (Eliptic) N-ai (sau n-are etc.) decât! = fă cum verb reflexiv:ei (sau facă cum verb reflexiv:ea etc.)! treaba ta (sau a lui etc.)! 2. (Urmat de un verb la infinitiv sau conjunctiv) A ști (cum..., când..., unde..., cine..., ce...), a găsi. Are ce să facă. ♦ unipersonal A fi, a se găsi cineva (să facă ceva). N-are cine să-l mângâie. III. (Ca valoare de verb auxiliar) 1. (Servește la formarea perfectului compus) A venit. 2. (Servește la formarea modului optativ-condițional) Ar veni. 3. (Servește urmat de un verb la conjunctiv, la formarea unui viitor popular familiar) Au să vină. [prezent industrie am, ai, are, avem, aveți, au, (III 1) am, ai, a, am, ați, au, (III 2) aș, ai, ar, am, ați, ar, prezent conjuncție persoană persoana a doua singular: tu ai și (regional) aibi, persoană 3 aibă] – latina habere. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AVEA: AVEÁ, am, verb II. tranzitiv I. 1. A stăpâni, a poseda, a deține. • Expresia: (familial) Ce-am avut și ce-am pierdut = n-am ce pierde; puțin îmi pasă. • figurat (Complementul indică abstracte) A avea o idee. • locuțiune verbala A avea asemănare = a se asemăna. A avea bucurie = a se bucura. A avea o dorință = a dori. A avea nădejde = a nădăjdui. 2. A primi, a căpăta, a obține, a câștiga. Ai un leu de la mine dacă îmi spui. 3. A dispune de ceva, a se bucura de ceva. Am un ceas de răgaz. ♦ A se folosi de serviciile cuiva sau de ceva. Are un doctor bun. 4. A fi compus din..., alcătuit din...; a fi înzestrat sau prevăzut cu... Blocul are două etaje. ♦ A conține, a cuprinde. Lucrarea are tabele. 5. A ține, a purta. În mână avea un buchet. • Expresia: A avea drag (pe cineva) sau (reflexiv recipr.) a se avea dragi = a (se) iubi. (reflexiv) A se avea bine (cu cineva) = a fi prieten cu cineva; a fi în relații de dragoste cu cineva. A se avea rău (cu cineva) = a fi certat cu cineva; a se dușmăni. ♦ A fi îmbrăcat cu... Avea un palton de blană. 6. A fi de o anumită dimensiune, greutate, vârstă etc. Bara are 2 m. • Expresia: A nu (mai) avea margini = a întrece orice măsură. 7. A fi cuprins de o senzație sau de un sentiment. A avea foame. • Expresia: Ce ai? = ce (necaz sau durere) ți s-a întâmplat? N-are nimic! = a) nu i s-a întâmplat niciun rău; b) n-are nicio importanță. A avea ceva (cu cineva) = a purta necaz cuiva, a nu putea suferi pe cineva. ♦ A suferi (de o boală). Are pojar, II. 1. (Urmat de un verb la infinitiv, conjunctiv sau supin) a) A trebui să... Are de făcut cumpărături; b) (În formă negativă) A fi destul să... N-are decât să spună și se va face; c) (În formă negativă) A nu putea să... N-are ce zice; d) (Rar) A fi în drept. • Expresia: (Eliptic) N-ai (sau n-are etc.) decât! = fă cum verb reflexiv:ei (sau facă cum verb reflexiv:ea etc.)! treaba ta (sau a lui etc.)! 2. (Urmat de un verb la infinitiv sau conjunctiv) A ști (cum.., când.., unde.., cine.., ce..), a găsi. Are ce să facă. ♦ unipersonal A fi, a se găsi cineva (să facă ceva). N-are cine să-l mângâie. III. (Cu valoare de verb auxiliar) 1. (Servește la formarea perfectului compus) A venit. 2. (Servește la formarea modului optativ-condițional) Ar veni. 3. (Servește, urmat de un verb la conjunctiv, la formarea unui viitor popular familiar). Au să vină. [prezent industrie am, ai, are, avem, aveți, au, (III 1) am, ai, a, am, ați, au, (III 2) aș, ai, ar, am, ați, ar, prezent conjuncție persoană persoana a doua singular: tu ai și (regional) aibi, persoană 3 aibă] – latina habere. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AVEA: AVEA verb 1. a deține, a poseda, a stăpîni, (învechit) a posesui. (avea un bun material.) 2. a deține, a poseda, a purta. (avea numele de roman.) 3. a căpăta, a cîștiga, a dobîndi, a încasa, a obține, a primi. (avea 10 lei de la mine dacă...) 4. a conține, a cuprinde. (Cartea avea ilustrații.) 5. a cîntări, (popular) a atîrna. (Cît avea acest pește?) 6. a se alcătui, a se compune, a consta. (Blocul avea două corpuri.) 7. a deține, a ocupa. (A avea funcția de...) 8. a purta, a ține. (avea în mînă un buchet de flori.) 9. a purta. (avea pantofi galbeni.) 10. a nutri, a purta. (avea cele mai bune sentimente pentru...) 11. a găsi, a poseda, a ști. (avea eu soluția problemei.) 12. a exista, a fi, a se găsi. (avea cine să m-ajute.) 13. a se bucura, a dispune. (avea în sfîrșit un ceas tihnit.) 14. a simți. (avea amețeli.) 15. a trebui. (avea să mai fac un singur pasiv) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru avea: aveá1 (a avea) verb pred., indicativ prezent persoana întâi singular: eu am, persoana a doua singular: tu ai, persoana a treia singular: el / ea áre, persoana întâi plural: noi avém, persoana a doua plural: voi avéți, persoana a treia plural: ei / ele au; imperfect persoana a treia singular: el / ea aveá; perfectul simplu persoana întâi singular: eu avúi/avuséi, persoana întâi plural: noi avúrăm/avúserăm, m.m.c.p. persoana a treia singular: el / ea avusése; conjunctiv prezent persoana a doua singular: tu să ai, 3 să áibă; imperativ persoana a doua singular: tu ai, negație nu aveá (tempo lent)/n-aveá (tempo rapid), persoana a doua plural: voi avéți, negație (tempo lent) nu avéți /(tempo rapid) n-avéți; participiu avút Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru avea: aveá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu am, persoana a doua singular: tu ai, persoana a treia singular: el / ea are, persoana întâi plural: noi avém, persoana a doua plural: voi avéți, persoana a treia plural: ei / ele au, perfectul simplu persoana întâi singular: eu avúi/avuséi, persoana întâi plural: noi avúrăm/avúserăm, m. m. c. perf. persoana a treia singular: el / ea avusése; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural áibă; imperativ persoana a doua singular: tu ai, persoana a doua plural: voi avéți, negație persoana a doua singular: tu nu aveá/n-aveá, persoana a doua plural: voi nu avéți/n-avéți; participiu avút Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru avea: aveá2 (a avea) verb auxiliar pentru perf. comp. 1 am, persoana a doua singular: tu ai, persoana a treia singular: el / ea a, persoana a doua plural: voi ați, persoana a treia plural: ei / ele au (am dat etc.); cond. persoana întâi singular: eu aș, persoana a doua singular: tu ai, 3 ar, persoana întâi plural: noi am, persoana a doua plural: voi ați (aș da etc.); (regional) viitor persoana a treia singular: el / ea a (a da) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru avea: aveá (a) vezi trecut vezi am 1. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'AVEA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL avea Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului avea dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 7 verb tranzitiv: Îe A avea ac de cojocul cuiva A ști cu ce arme să învingi pe cineva. 9 verb tranzitiv: Îe A nu avea după ce bea apă A fi foarte sărac. 10 verb tranzitiv: Înv; îe A nu avea nici un sfânt A fi necredincios. 12 verb tranzitiv: Îe A nu avea nici un chichirez A nu avea nici o logică. 14 verb tranzitiv: Îe A nu avea ochi decât pentru. 15 verb tranzitiv: Îe A nu avea rost să. 20 verb tranzitiv: despre femei; înv; îe A avea pre sine A avea menstruație. 21 verb tranzitiv: despre femei; înv; îe A avea în pântece A fi însărcinată. 22 verb tranzitiv: Îe A avea seu la rărunchi sau a avea cheag A fi bogat. 23 verb tranzitiv: Îe A nu avea nici în clin, nici în mânecă cu cineva A nu cunoaște pe cineva. 25 verb tranzitiv: A avea ceva în gând sau în cuget, în minte A avea o anumită intenție. 26 verb tranzitiv: Îe A avea pe sau, înv, la capul său A avea o responsabilitate nedorită. 27 verb tranzitiv: Îe A avea pe cineva la sau în inima sa A iubi pe cineva. 28 verb tranzitiv: Îe A nu avea pe cineva la stomac A nu putea suporta pe cineva. 29 verb tranzitiv: Îe A avea ceva pe suflet sau pe conștiință, ori, înv, la sufletul său A suferi mustrări de conștiință pentru ceva. 30 verb tranzitiv: Îe A avea ceva la îndemână sau, înv, a avea mână A avea ceva în imediata sa apropiere. 32 verb tranzitiv: Îe A avea ceva pe mână A dispune de. 33 verb tranzitiv: Îe A avea la sau în degetul cel mic A domina clar. 35 verb tranzitiv: Îe A avea gărgăuni în cap A fi înfumurat. 38 verb tranzitiv: Înv; îe A avea pe cineva în tașcă A avea pe cineva în puterea sa. 44 verb tranzitiv: Îe A avea pe cineva de aproape A avea simpatie sau dragoste pentru cineva. 45 verb tranzitiv: Îe A avea pe cineva drag A iubi pe cineva. 46 verb reflexiv: îe A se avea dragi A se iubi. 47 verb reflexiv: Îe A se avea bine cu cineva A se înțelege bine. 48 verb reflexiv: Îe A se avea rău cu cineva A se certa. 52 verb tranzitiv: Îe A avea pe cineva cu bine sau cu drag A iubi pe cineva. 57 verb tranzitiv: Îe A avea verb reflexiv:eme sau timp A dispune de timp pentru a face ceva. 60 verb tranzitiv: Înv; îe A-și avea un loc A ocupa un locuțiune 61 verb tranzitiv: Îlv A avea loc A găsi un locuțiune 62 verb tranzitiv: Îae A se întâmpla. 63 verb tranzitiv: Îe A nu avea margini A fi foarte întins. 65 verb tranzitiv: Înv; îe A avea cale A se pregăti să parcurgă un drum lung. 67 verb tranzitiv: Îe A avea dreptate A fi îndreptățit. 68 verb tranzitiv: Îe A avea de gând să. 69 verb tranzitiv: Îe A avea grijă A fi neliniștit pentru ceva. 72 verb tranzitiv: Îe A nu avea greș sau greșeală A nu greși. 73 verb tranzitiv: Îe A nu avea habar A nu ști. 74 verb tranzitiv: Îe A avea treabă A fi ocupat. 75 verb tranzitiv: Îe A avea o sau de vorbă cu cineva A trebui să discute cu cineva. 76 verb tranzitiv: Îlv A nu avea asemănare A nu se asemăna. 78 verb tranzitiv: Îlv A nu avea deosebire A nu se deosebi. 79 verb tranzitiv: A nu avea ființă A nu exista. 81 verb tranzitiv: Înv; îlv A nu avea întâmplare A nu i se întâmpla. 82 verb tranzitiv: Îlv A nu avea bănuială sau, înv, prepus A nu bănui. 83 verb tranzitiv: Îlv A nu avea spor A nu spori. 84 verb tranzitiv: Îlv A nu avea trai sau viață A nu trăi. 86 verb tranzitiv: Îe A nu avea zile sau zilișoare A nu mai trăi. 88 verb tranzitiv: Îe A nu mai avea zile bune cu cineva A nu mai trăi în pace cu cineva. 89 verb tranzitiv: Îlv A avea un vis A visa. 91 verb tranzitiv: Îlv A nu avea moarte A fi nemuritor. 92 verb tranzitiv: Îlv A nu avea număr A fi nenumărat. 93 verb tranzitiv: Îlv A nu avea nădejde A nu mai spera. 94 verb tranzitiv: Îlv A avea mare laudă A fi lăudat. 95 verb tranzitiv: Îlv A avea iertare A fi iertat. 96 verb tranzitiv: Îlv A nu avea scăpare A nu scăpa. 109 verb tranzitiv: Îe A avea. 110 verb tranzitiv: Îe A avea ocazia sau, înv, prilejul A i se da posibilitatea. 111 verb tranzitiv: Îe A avea milă A stârni mila cuiva. 113 verb tranzitiv: Îe A nu avea odihnă A fi mereu activ. 115 verb tranzitiv: Îe A avea semne sau presimțiri A presimți ceva. 116 verb tranzitiv: despre o marfa; îe A avea căutare A fi cerut de clienți. 117 verb tranzitiv: Îe A avea trecere A fi cunoscut și respectat. 119 verb tranzitiv: Îe A avea folos sau câștig ori, înv, dobândă A profita. 123 verb tranzitiv: Îe A nu avea chip să. 124 verb tranzitiv: Îe A avea parte de ceva A fi predestinat să. 125 verb tranzitiv: Îe A avea voie sau permisiunea să. 127 verb tranzitiv: Îe A avea gură rea A prevesti evenimente rele care se împlinesc. 128 verb tranzitiv: Îe A avea nas A avea miros finanțe 129 verb tranzitiv: Îae A fi prea îndrăzneț. 130 verb tranzitiv: Îe A nu avea obraz A fi nerușinat. 131 verb tranzitiv: Îe A avea ochi A vedea bine. 133 verb tranzitiv: Îe A avea inimă A fi curajos. 135 verb tranzitiv: Îe A avea curaj sau îndrăzneală A fi curajos. 136 verb tranzitiv: Îe A avea putere A fi puternic. 137 verb tranzitiv: Îe A avea bunătate A fi bun. 138 verb tranzitiv: Îe A avea răutate A fi rău. 139 verb tranzitiv: Îe A avea darul să. 140 verb tranzitiv: Îe A avea dar sau talent A fi talentat. 141 verb tranzitiv: A avea haz A provoca râsul. 142 verb tranzitiv: Îe A avea cap sau minte A fi deștept. 143 verb tranzitiv: Îe A avea ținere-de-minte sau memorie A putea să-și amintească multe lucruri. 144 verb tranzitiv: Îe A avea noroc sau șansă A fi favorizat de întâmplări. 145 verb tranzitiv: Îe A avea socoteală sau, înv, rânduială A se desfășura potrivit unei ordini și rațiuni. 146 verb tranzitiv: Îe A avea gură mare A fi certăreț. 147 verb tranzitiv: Îe A avea harțag A fi certăreț. 148 verb tranzitiv: Îe A avea aplecare sau plecăciune A avea înclinație spre. 149 verb tranzitiv: Îe A avea obicei sau deprindere A obișnui să. 150 verb tranzitiv: despre cai; îe A avea nărav A fi nărăvaș. 152 verb tranzitiv: despre oameni; îe A avea beteșug A fi infirm. 153 verb tranzitiv: Îe A avea aerul A părea. 154 verb tranzitiv: Îe A avea pe vino-ncoace A fi atractiv. 157 verb tranzitiv: Îe Aavea bucurie A se bucura. 158 verb tranzitiv: Îe A avea dor A-i fi dor. 159 verb tranzitiv: Îe A avea teamă sau groază A se înspăimânta. 160 verb tranzitiv: Îe A avea nevoie sau, înv, lipsă ori trebuință de. 162 verb tranzitiv: Îvp; îe A avea peri răi A avea o boală de ochi provocată de genele prea lungi, care irită globul ocular. 163 verb tranzitiv: Îe A avea un of A fi necăjit. 164 verb tranzitiv: Îe A avea pe dracul A avea un rău inexplicabil. 167 verb tranzitiv: Îe A nu avea nici pe dracul A fi sănătos. 171 verb tranzitiv: Îe A nu avea somn A nu putea dormi. 172 verb tranzitiv: Îe A avea orbul-găinilor A nu vedea lucruri evidente. 173 verb tranzitiv: Îe A avea dureri de cap A-l durea capul. 175 verb tranzitiv: Îe A avea friguri A suferi de malarie. 177 verb tranzitiv: Îe A avea iubire A iubi. 178 verb tranzitiv: Îe A avea ciudă sau, înv, mânie pe cineva A urî pe cineva. 179 verb tranzitiv: Jur; înv; îe A avea pâră cu cineva A fi în proces cu cineva. 180 verb tranzitiv: Îe A avea ceva de împărțit cu cineva A antipatiza pe cineva. 181 vi Îe A avea de furcă cu cineva A avea dificultăți. 183 vi Îe A avea de gând A se gândi. 184 vi A avea de grijă A fi atent la ceva. 185 vi Îe A avea de fală A se mândri cu ceva. 186 vi Îe A avea în dragoste A iubi. 187 vi Îe A avea de știre A ști. 196 vi Îe A avea de-a face cu. 206 verb tranzitiv: Îe A nu mai avea ce zice A nu mai ști. 208 verb tranzitiv: Îe A nu mai avea ce face A nu mai putea. 209 verb tranzitiv: Îe A nu avea pentru ce sau de ce A nu avea nici un motiv. 210 verb tranzitiv: Îe A nu avea când A nu mai avea timpul necesar să. 217 verb tranzitiv: Îe A nu avea unde A nu exista spațiu disponibil. 219 vi Îe N-ai avea decât! Ești liber să. Avea un bun material. Avea numele de roman. Avea 10 lei de la mine dacă. Cartea avea ilustrații. Cît avea acest pește? 6. Blocul avea două corpuri. A avea funcția de. Avea în mînă un buchet de flori. Avea pantofi galbeni. Avea cele mai bune sentimente pentru. Avea eu soluția problemei. Avea cine să m-ajute. Avea în sfîrșit un ceas tihnit. Avea amețeli. Avea să mai fac un singur pasiv. Avea numele de. Avea cele mai bune sentimente pentru. Avea cine să m-ajute. Avea, în sfârșit, un ceas tihnit. Aveá1 a avea verb pred. Aveá2 a avea verb auxiliar pentru perf. |
GRAMATICA cuvântului avea? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului avea. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul avea poate fi: verb, |
CUM DESPART ÎN SILABE avea? Vezi cuvântul avea desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul avea?[ a-vea ] Se pare că cuvântul avea are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL avea Inţelegi mai uşor cuvântul avea dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Familiar Ce-am avut și cc-am pierdut = n-am avut ce pierde; puțin îmi pasă Verbul împreună cu complementul său formează o locuțiune verbalaală A avea asemănare = a se asemăna A avea bucurie = a se bucura A avea o dorință = a dori A avea o ceartă = a se certa A avea scăpare = a scăpa A avea nădejde = a nădăjdui A avea un vis = a visa A avea în cinste = a cinsti A avea trebuință = a-i trebui A avea ac de cojocul cuiva vezi acuzativ A avea loc vezi locuțiune A avea un post = a ocupa, a deține un post A avea o meserie = a cunoaște și a practica o meserie A avea verb reflexiv:eme sau timp = a dispune de timp, a fi liber sau disponibil pentru a face ceva A avea pe cineva la inimă = a-l avea în puterea sa A avea pe cineva drag = a-i iubi A nu mai avea margini = a întrece orice măsură ♦ Expresia: Ce ai? = ce supărare sau ce durere te-a ajuns? ce ți-e? Arald, ce însemnează pe tine negrul port? A avea ceva cu cineva = a purta, necaz cuiva, a-i căuta pricină Regional și familiar N-are nimic! = nu-i nimic, n-are nici o importanță În expresie A avea pe cineva în de bine = a privi pe cineva cu ochi buni reflexiv În expresie A se avea bine sau rău cu cineva = a fi în raporturi de prietenie sau de dușmănie, a trăi în armonie, a se înțelege sau a fi în relații dușmănoase, a fi certat Al doilea verb este subînțeles Am examen = trebuie să dau un examen Am o conferință = trebuie să țin o conferință Am ședință = trebuie să asist la o ședință Eliptic N-ai decît = încearcă, fă cum spui, cum verb reflexiv:ei, treaba ta, puțin îmi pasă familial Ce-am avut și ce-am pierdut = n-am ce pierde; puțin îmi pasă locuțiune verbala A avea asemănare = a se asemăna A avea bucurie = a se bucura A avea o dorință = a dori A avea nădejde = a nădăjdui = a deține un post = a cunoaște și a practica o meserie sau o profesiune etc a se avea dragi = a se iubi Reflexiv A se avea bine cu cineva = a fi prieten cu cineva; a fi în relații de dragoste cu cineva A se avea rău cu cineva = a fi certat cu cineva; a se dușmăni A nu mai avea margini = a întrece orice măsură Ce ai? = ce necaz sau durere ți s-a întâmplat? N-are nimic! = a nu i s-a întâmplat nici un rău; b nu are nici o importanță A avea ceva cu cineva = a purta necaz cuiva, a nu putea suferi pe cineva decât! = fă cum verb reflexiv:ei sau facă cum verb reflexiv:ea etc familial Ce-am avut și ce-am pierdut = n-am ce pierde; puțin îmi pasă locuțiune verbala A avea asemănare = a se asemăna A avea bucurie = a se bucura A avea o dorință = a dori A avea nădejde = a nădăjdui a se avea dragi = a se iubi Reflexiv A se avea bine cu cineva = a fi prieten cu cineva; a fi în relații de dragoste cu cineva A se avea rău cu cineva = a fi certat cu cineva; a se dușmăni A nu mai avea margini = a întrece orice măsură Ce ai? = ce necaz sau durere ți s-a întâmplat? N-are nimic! = a nu i s-a întâmplat niciun rău; b n-are nicio importanță A avea ceva cu cineva = a purta necaz cuiva, a nu putea suferi pe cineva decât! = fă cum verb reflexiv:ei sau facă cum verb reflexiv:ea etc |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL avea |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Substantiv neutru în sintagma centru de rotație?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
Ce inseamna? 
