 | as |
|
| Antiteză [ an-ti-te-ză ] VEZI SINONIME PENTRU antiteză PE ESINONIME.COM definiția cuvântului antiteza în mai multe dicționareDefinițiile pentru antiteza din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ANTITEZĂ: ANTITÉZĂ, antiteze, substantiv feminin Opoziție, contrast între două lucruri, fenomene, idei etc. exprimînd caracterul dialectic al oricărui proces de dezvoltare din natură și societate; negarea vechiului de către nou. ♦ Figură de stil care se bazează pe opoziție. Un exemplu de antiteză ne oferă următoarele versuri ale lui Eminescu: «Ea un înger ce se roagă – El un demon ce visează; Ea o inimă de aur – El un suflet apostat». Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru ANTITEZĂ: ANTITÉZĂ substantiv feminin 1. Opoziție între două idei, între două noțiuni, între două teze. 2. Figură de stil bazată pe contrastul dintre două idei care se pun în relief una pe cealaltă. 3. Judecată opusă unei alte judecăți, numită teză. ♦ (În filozofia lui Hegel) A doua etapă a triadei; negație, opoziție. [< limba franceza antithèse, conform latina, greacă antithesis – opoziție]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ANTITEZĂ: ANTITÉZĂ, antiteze, substantiv feminin 1. Opoziție dialectică între două fenomene, idei, judecăți etc. ♦ Figură de stil bazată pe opoziția dintre două idei, fenomene, situații, personaje, expresii etc., care se pun reciproc în relief. 2. (filozofie) Momentul al doilea al triadei teză-antiteză-sinteză, care neagă teza. – Din limba franceza antithèse. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ANTITEZĂ: ANTITÉZĂ, antiteze, substantiv feminin 1. Opoziție dialectică între două fenomene, idei, judecăți etc. ♦ Figură de stil bazată pe opoziția dintre două idei, fenomene, situații, personaje, expresii etc., care se evidențiază reciproc. 2. (filozofie) Momentul al doilea al triadei teză-antiteză-sinteză, care neagă teza. – Din limba franceza antithèse. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru antiteză: antitéză substantiv feminin [Atestat: NEGRUZZI, S. III, 55 / Plural: antitezaze / Etimologie: franceza antithèse] 1 Opoziție dialectică între două fenomene, idei, judecăți etc. 2 Figură de stil bazată pe opoziția dintre două fenomene, situații, personaje etc. care se pun reciproc în relief. 3 (Fiz) Idee care constituie al doilea element al unei antinomii. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ANTITEZĂ: ANTITÉZĂ substantiv feminin 1. opoziție dialectică între două fenomene, idei, judecăți. 2. figură de stil care exprimă opoziția dintre două idei, fenomene, situații, personaje etc. puse reciproc în lumină. 3. (filozofie; la Hegel) treapta a doua a triadei, opusă tezei. (< limba franceza antithèse, greacă antithesis) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ANTITEZĂ: ANTITÉZĂ antitezae forme 1) Opoziție între două sau mai multe idei, noțiuni, acțiuni; contrast. 2) logică Judecată opusă tezei. 3) Figură de stil bazată pe contrastul dintre două cuvinte, noțiuni, personaje. 4) (în filozofia lui Hegel) A doua etapă a triadei. /<lat. antithesis, limba franceza antithese Forme diferite ale cuvantului antiteza: antitezae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru ANTITEZĂ: ANTITÉZĂ, antiteze, substantiv feminin Opoziție între două fenomene, idei etc. exprimând caracterul dialectic al oricărui proces de dezvoltare din natură și societate. ♦ Figură de stil care se bazează pe opoziție. – în franceză antithèse (neologism din limba latină antithesis). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru antiteză: *antitéză forme, plural e (vgr. antithesis, despre anti, contra, și thésis, pozițiune). retoric Figura pin care se opun ideile: Dumnezeŭ e mare în lucrurĭ micĭ. vezi retorică. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru antiteză: antiteză forme 1. opozițiune de idei sau de vorbe; 2. figurat opozițiune între lucruri sau persoane. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru antiteză: antitéză substantiv feminin, genitiv dativ articulat antitézei; plural antitéze Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ANTITEZĂ: ANTITEZĂ substantiv opoziție. (Relații de antiteza.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru antiteză: antitéză substantiv feminin → teză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'ANTITEZA' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL antiteză Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului antiteză dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii III, 55 / Plural: antitezăze / Etimologie: franceza antithèse] 1 Opoziție dialectică între două fenomene, idei, judecăți etc. ANTITÉZĂ antitezăe forme 1 Opoziție între două sau mai multe idei, noțiuni, acțiuni; contrast. Relații de antiteză. Relații de antiteză. |
GRAMATICA cuvântului antiteză? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului antiteză. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul antiteză poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE antiteză? Vezi cuvântul antiteză desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul antiteză?[ an-ti-te-ză ] Se pare că cuvântul antiteză are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL antiteză |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Fonetică; în sintagma organ sau aparat fonator?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul antiteză are forma: antitéze
