 | as |
|
| Auzi [ a-u-zi ] VEZI SINONIME PENTRU auzi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului auzi în mai multe dicționareDefinițiile pentru auzi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a auzi (forma la infinitiv) A auzi conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AUZI: AUZÍ, aúd, verb IV. 1. tranzitiv (Folosit și absolut; subiectul este omul, mai rar urechile; complementul arată sunetul) A percepe cu ajutorul auzului. Aud... șuier de piatră pe tăiș de coasă. BENIUC, vezi 27. Ce-mi aud urechile? SADOVEANU, N. forme 7. Mai merge el cît merge, și numai iacă ce aude o bîzîitură înădușită. CREANGĂ, P. 238. Cred, nu cred; așa aud vorbind lumea, așa zic și eu. ALECSANDRI, T. I 348. • (Complementul arată sursa sunetului) N-auzi tu de departe cucoșul răgușit? EMINESCU, O. I 98. Să nu-ți aud gura! ALECSANDRI, T. I 122. Dacă vă puneți la vatră dinaintea focului, auziți unele lemne țipînd. NEGRUZZI, S. I 246. (Prin exagerare) Aleodor, cum se deșteptă, îi trase o palmă de auzi cîinii în Giurgiu. ISPIRESCU, L. 47. • (La forma negativă, uneori întărit prin «a nu vedea», exprimînd o insensibilitate completă față de impresiile dinafară) Ea n-aude, nici nu vede, Ci tot fuge ne-ncetat. ALECSANDRI, P. A. 41. • Expresia: N-aude, n-a vede (n-a greul pămîntului) = se face că nu știe nimic. Niță... se uita într-o parte, chipurile n-aude și n-a vede. PAS, L. I 7. Eu spun, eu aud (sau tu spui, tu auzi etc.) = degeaba vorbesc (sau vorbești etc.), nu mă (sau te etc.) ascultă nimeni. • reflexiv pasiv (Adesea impersonal) Deodată, ca din pămînt, Din fundul de purpur al zării S-aude tunînd. BENIUC, vezi 164. Ia! s-aude pupăza! am observat eu ridicînd un deget lîngă frunte. SADOVEANU, N. forme 26. Turmele s-aud mugind, Și flăcăii vin pe luncă Hăulind. COȘBUC, P. I 47. Cum te-ai dus d-ta acasă, n-a trecut tocmai mult și iacă s-aude cineva bătînd la ușă. CREANGĂ, P. 27. Frunză verde de agude, Ia vezi, frate, ce s-aude? Graiul dulce-a mîndrei mele Ori zgomot de potiri grele? ANT. literar popular I 56. • (expresie) Să se audă musca = să fie tăcere desăvîrșită (încît să se audă și zbîrnîitul unei muște). ♦ A căpăta cunoștință despre ceva. Ții tu minte cîte-n lume-ai auzit, Ce-ți trecu pe dinainte, cîte singur ai vorbit? EMINESCU, O. I 134 • Expresia: A-și auzi vorbe (sau rău, multe etc.) = a-i ajunge (cuiva) la cunoștință lucruri (de obicei neplăcute) pe care le spun alții despre el. Și apoi! vorba ceea: fă bine să-ți auzi rău! CREANGĂ, P. 253. 2. tranzitiv (La imperativ, adesea precedat de interjecție «ia», popular «ian», cuprinzînd mirarea, ironia sau neîncrederea în cele spuse) A asculta, a lua seama la cele ce se spun. Ian auziți cum tulnicele tari Stîrnesc îndemn de proaspeți făurari. DEȘLIU, G. 28. Auzi măi! Nu-l vezi că e o tigoare de băiet, cobăit și leneș de n-are păreche? CREANGĂ, P. 13. 3. intranzitiv (Mai ales la forma interogativă, adesea amenințător) A înțelege, a pricepe. La prima stație te dai jos... N-auzi? DUMITRIU, B. forme 7. Știi unde am vorbit să ne-ntîlnim: în salon de clasa-ntîi... Ai auzit? CARAGIALE, O. II 196. • tranzitiv Măi, de noi nu va fi bine de scapă din casa noastră cu zile Stan; mergi la noapte, cînd doarme, și-l lovește cu buzduganul chiar în frunte, auzitu-m-ai? RETEGANUL, P. IV 19. ♦ (La prezent industrie persoană 1) a) (Ca răspuns la un apel) Cum ai spus? poftim? Jupîneșică, jupîneșică! – Aud, moș Nichifor, răspunse Maica tresărind, spăimîntată. CREANGĂ, P. 132. Aud cucoane. – Adă dulceți, Safta. ALECSANDRI, T. I 63; b) (Numai la forma interogativă, încheind o declarație sau o afirmație socotită fără replică) Poți tăgădui? mă mai poți contrazice? Mă rog, ce ți-am spus cînd ți-am poroncit să-mi gătești păișoare cu bumbac pentru sprintene? Aud? ALECSANDRI, T. I 125. 4. tranzitiv (Cu privire la vești, știri, noutăți) A afla. Cînd auzi calul de la Făt-Frumos că hainele și armele sînt bine curățate... o dată se scutură... și rămase... un cal gras, trupeș și cu aripi. ISPIRESCU, L. 3. Poate-i fi auzit ce-au pățit alții. CREANGĂ, P. 81. • intranzitiv (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «despre») Veți auzi despre mine în curînd! DUMITRIU, B. forme 40. • Expresia: A auzi de cineva (sau de ceva) = a cunoaște pe cineva (sau ceva) din reputație, din cele ce se povestesc. Numai în grădina ursului, dacă-i fi auzit de dînsa, se află sălăți de aceste. CREANGĂ, P. 211. Am auzit de tine, da de văzut nu te-am văzut. EMINESCU, L. P. 174. Marcu, biet, o auzit De potopul cel cumplit. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 485. A nu (mai) voi să audă de cineva = a rupe orice legătură cu cineva, a nu mai voi să întrețină legături cu cineva. Tată-său nu mai voia să audă de el. VLAHUȚĂ, la TDRG. A nu mai auzi de numele cuiva = a nu mai ști despre cineva. Și de atuncea nu li s-au mai auzit nimică de nume. SBIERA, P. 22. Să auzim de bine! formulă de urare adresată cuiva la despărțire. 5. reflexiv (Numai la persoană 3) A se vorbi, a se zvoni. Multe se aud. Să nu ne luăm după cîte se aud. STANCU, despre 151. S-aude că Alecuț verb reflexiv:ea s-o ducă pe maică-sa acolo unde se află el. SADOVEANU, N. forme 84. – prezent industrie și conjuncție persoană 1 și: aúz (CARAGIALE, O. 95, ȘEZ. III 191), prezent conjuncție persoană 3 și: auză. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru auzi: auzí [Atestat: COD. VOR. 104/4 / P: a-uauzi / prezentul indicativ: aud, (îrg) auz; cj: să aud, (îrg) să auz; imt: auzi / Etimologie: moștenit din latinescul audio, -ire] 1 verb tranzitiv: A percepe și a distinge sunete cu ajutorul simțului auzului. 2 verb tranzitiv: A distinge și a înțelege sensul sunetelor vorbirii. 3 verb tranzitiv: A asculta (pe cineva vorbind). 4 vta (Îe) N-aude, na vede (na greul pământului și ușorul vântului) Nume cu care eroul din basme își strigă ajutoarele animale, lupul, vulpea, (ursul și iepurele), astfel încât interjecția na! să se confunde cu negația nu. 5 vta (Pex; îae) Nu verb reflexiv:ea să audă și să știe nimic. 6 vta (Pex; îae) Este complet insensibil la impresii din exterior. 7 vta (Îe) Eu spun, eu aud Nimeni nu mă bagă în seamă. 8 verb tranzitiv: A recunoaște sursa de proveniență a sunetelor (un obiect, un animal etc.). 9 verb tranzitiv: A înțelege. 10 verb tranzitiv: A afla o știre. 11 verb tranzitiv: (Îe) A-și auzi (multe) vorbe A afla ce vorbește lumea despre sine. 12 vta (Îe) -nd așa... Aflînd acestea. 13 verb reflexiv:p A se bârfi. 14 verb reflexiv:p A se zvoni. 15 verb reflexiv:p (îf nu se-aude!) Nu se vorbește. 16 verb reflexiv:p (îaf) Nu se află. 17 verb reflexiv:p (Îaf) Nu există. 18 verb reflexiv:p (Îaf) Nu se poate întâmpla. 19 vi (Îe) A nu mai auzi de numele cuiva A-i pierde urma. 20 vi (Înv; îe) A nu fi bucuros (sau a nu voi) să audă de numele cuiva A rupe orice legătură cu cineva. 21 vi (Îe) A auzi din (sau de la) moși-strămoși (sau din oameni, de la strămoși, din bătrâni) A cunoaște tradițiile orale. 22 verb tranzitiv: A asculta și a analiza calitatea sau valoarea sunetelor muzicale. 23 vta (Ie) I-auzi! Fii atent la... 24 i (Îe) auzi măi! (sau frate, nene, soro, ori colo, vorbă etc. sau, rep auzi! auzi! ) Exprimă mirarea. 25 vta (Imp; în strigături) Hai! 26 verb tranzitiv: (Îe) -tu-m-ai? Ai înțeles ? 27 vta (îf aud?) Ce dorești? 28 vta (Îaf) Ce-ai spus ? 29 vta (Îaf) Nu mă poți contrazice! 30 vi (îe) S-auzim de bine! Formulă de salut, la despărțire. 31 verb tranzitiv: (Îe) Să se audă musca (zburând)! Să fie liniște perfectă! 32 verb tranzitiv: (Cu subiectul divinitatea) A împlini dorința exprimată de cineva. 33 verb tranzitiv: (Îe) Să te- audă Dumnezeu! Să se împlinească ceea ce ai zis! 34 verb tranzitiv: (îae) Să ți se împlinească dorințele. 35 verb tranzitiv: (Reg) A mirosi urât. 36 verb tranzitiv: (Reg; îe) I se aude din gură îi miroase gura. 37 (Reg; îe) A auzi în gură ca cucii A nu înțelege nimic când cineva e beat. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AUZI: AUZÍ, aúd, verb IV. 1. tranzitiv A percepe un sunet cu ajutorul auzului. • Expresia: Să te-audă dumnezeu = să se împlinească cele pe care (mi) le dorești. N-aude, n-a vede (n-a greul pământului) = se face că nu știe nimic. Eu spun, eu aud = degeaba vorbesc, nu mă ascultă nimeni. (reflexiv pasiv) Să se audă musca = se fie tăcere deplină. ♦ A căpăta cunoștință despre ceva. Ții tu minte câte-n lume-ai auzit? (EMINESCU). 2. tranzitiv (La imperativ) A lua seama la cele ce se spun; a asculta. Auzi măi! Nu-l vezi că e leneș de n-are păreche? (CREANGĂ). 3. intranzitiv și tranzitiv (Interogativ) A înțelege, a pricepe. La prima stație te dai jos... N-auzi? (DUMITRIU). ♦ intranzitiv (La prezent industrie persoană 1) a) (Ca răspuns la o chemare) Ce dorești? Jupâneșică, jupâneșică! – Aud, moș Nichifor (CREANGĂ).; b) (Interogativ) Poți tăgădui? mă mai poți contrazice? Mă rog, ce ți-am spus când ți-am poruncit... Aud? (ALECSANDRI). 4. tranzitiv și intranzitiv A afla o veste, o știre etc. • Expresia: (intranzitiv) A auzi de cineva (sau de ceva) = a cunoaște pe cineva (sau ceva) din reputație, din cele ce se spun. A nu mai auzi de cineva = a nu mai ști ce mai face, cum o mai duce cineva. A nu (mai) voi să audă de cineva = a rupe orice relații cu cineva. Să auzim de bine! formulă de urare la despărțire. ♦ reflexiv (La persoană 3) A se vorbi, a se zvoni. [prezent industrie și: (pop) aúz] – latina audire. Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AUZI: AUZÍ, aúd, verb IV. 1. tranzitiv A percepe sunetele, zgomotele cu ajutorul auzului. • Expresia: Să te-audă Dumnezeu! = să se împlinească cele pe care (mi) le dorești! N-aude, n-a vede (n-a greul pământului) = se face că nu știe nimic. Eu spun, eu aud = degeaba vorbesc, nu mă ascultă nimeni. (reflexiv pasiv) Să se audă musca (zburând)! = să fie tăcere deplină! 2. tranzitiv (La imperativ) A lua seama la cele ce se spun; a asculta. Ia auzi ce-ți spun! 3. intranzitiv și tranzitiv (Interogativ) A înțelege, a pricepe. ♦ intranzitiv (La prezent industrie persoană 1) a) (ca răspuns la o chemare) Poftim? ce dorești?; b) Poți tăgădui? mă mai poți contrazice? 4. tranzitiv și intranzitiv A afla (o veste, o știre etc.) • Locuţiune adverbiala Din auzite = din câte a aflat cineva de la alții, din zvon public. • Expresia: (intranzitiv) A auzi de cineva (sau de ceva) = a cunoaște pe cineva (sau ceva) din reputație, din cele ce se spun despre el. A nu mai auzi de cineva = a nu mai ști, a nu mai afla nimic despre cineva. A nu (mai) voi să audă de cineva = a rupe orice relații cu cineva. Să auzim de bine! formulă de urare la despărțire. ♦ reflexiv (La persoană 3) A se vorbi, a se zvoni. [ pronunție: a-u-. – prezent industrie și: (popular) aúz] – latina audire. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AUZI: AUZÍ, aúd, verb IV. 1. tranzitiv A percepe sunetele, zgomotele cu ajutorul auzului. • Expresia: Să te-audă Dumnezeu! = să se împlinească cele pe care (mi) le dorești! N-aude, n-a vede (n-a greul pământului) = se face că nu știe nimic. Eu spun, eu aud = degeaba vorbesc, nu mă ascultă nimeni. (reflexiv pasiv) Să se audă musca (zburând)! = să fie tăcere deplină! 2. tranzitiv (La imperativ) A lua seama la cele ce se spun; a asculta. Ia auzi ce-ți spun! 3. intranzitiv și tranzitiv (Interogativ) A înțelege, a pricepe. ♦ intranzitiv (La prezent industrie persoană 1) a) (Ca răspuns la o chemare) Poftim? ce dorești?; b) Poți tăgădui? mă mai poți contrazice? 4. tranzitiv și intranzitiv A afla (o veste, o știre etc.). • Locuţiune adverbiala Din auzite = din câte a aflat cineva de la alții, din zvon public. • Expresia: (intranzitiv) A auzi de cineva (sau de ceva) = a cunoaște pe cineva (sau ceva) din cele ce se spun despre el. A nu mai auzi de cineva = a nu mai ști, a nu mai afla nimic despre cineva. A nu (mai) voi să audă de cineva = a rupe orice relații cu cineva. Să auzim de bine! formulă de urare la despărțire. ♦ reflexiv (La persoană 3) A se vorbi, a se zvoni. [ pronunție: a-u-. – prezent industrie și: (popular) aúz] – latina audire. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru auzi: auzí (aúd, auzít), verb – 1. A percepe cu ajutorul auzului. – 2. A afla, a ști din auzite. – 3. A umbla vorba, a se zice. – Din auzite, din cîte s-a aflat, din zvon public. – Pe auzite, din auzite. – 4. A asculta; cu acest sens este mai ales expresie emfatică, folosită de preferință la imperativ, inter. sau excl. – Mr. avdu, megl. ut, istr. Ǫvdu. latina audῑre (Pușcariu 167; Candrea-Dens., 124; REW 779; DAR); conform italiana udire, vezi prov. auzir, limba franceza ouir, spaniolă oir, portugheză ouvir. Flexiunea normală tu auzi a influențat în eu auz, să auză. Schimbare de accent a-úd, în loc de á-ud (conform mr. ávdu, și lá-ud) nu a primit explicație satisfăcătoare. După Weingand, Jb., III, 222, s-a produs probabil mai întîi în întrebări. Trebuie să se țină seama și de oscilația constantă a accentului în hiatul au. conform și Pușcariu, Dacor., III, 74, și Graur, BL, III, 26-8. – derivat auz, substantiv neutru (simțul cu ajutorul căruia se percep sunetele; învechit, veste); auzitor, adjectiv (învechit, ascultător); neauzit, adjectiv (care nu se aude). Forme diferite ale cuvantului auzi: auziaúd auzít Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AUZI: AUZI verb 1. a prinde. (auzi cîteva șoapte.) 2. a desluși. (auzi prin ploaie un strigăt.) 3. a asculta. (auzi ce-ți spun.) 4. a suna. (Clopotele se auzi.) 5. a se afirma, a se spune, a se șopti, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (învechit și regional) a (se) suna, (regional) a se slomni. (Se auzi că a plecat.) 6. a se afla, (figurat) a răsufla, a transpira. (Secretul s-a auzi repede.) 7. a afla, a ști, (învechit și popular) a oblici. (Să auzi cu toții ce ai făcut.) 8. a înțelege, a pricepe. (Nu auzi să mă lași în pace?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru auzi: auzí substantiv neutru (silabe a-u-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele aúd, persoana întâi plural: noi auzím, imperfect persoana a treia singular: el / ea auzeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural aúdă; gerunziu auzínd Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru auzi: auzí (a auzi) (a-u-) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele aúd, persoana întâi plural: noi auzím, imperfect persoana a treia singular: el / ea auzeá; conjunctiv prezent 3 să aúdă; gerunziu auzínd Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru AUZI: AUZÍ verb vezi duhni, mirosi, puți. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru auzi: auzi verb vezi DUHNI. MIROSI. PUȚI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'AUZI' 23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL auzi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului auzi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 104/4 / P: a-uauzi / prezentul indicativ: aud, îrg auz; cj: să aud, îrg să auz; imt: auzi / Etimologie: moștenit din latinescul audio, -ire] 1 verb tranzitiv: A percepe și a distinge sunete cu ajutorul simțului auzului. 11 verb tranzitiv: Îe A-și auzi multe vorbe A afla ce vorbește lumea despre sine. 19 vi Îe A nu mai auzi de numele cuiva A-i pierde urma. 21 vi Îe A auzi din sau de la moși-strămoși sau din oameni, de la strămoși, din bătrâni A cunoaște tradițiile orale. 23 vta Ie I-auzi! Fii atent la. 24 i Îe auzi măi! sau frate, nene, soro, ori colo, vorbă etc. Sau, rep auzi! auzi! Exprimă mirarea. 25 vta Imp; în strigături Hai! 26 verb tranzitiv: Îe -tu-m-ai? Ai înțeles ? 27 vta îf aud? Ce dorești? 28 vta Îaf Ce-ai spus ? 29 vta Îaf Nu mă poți contrazice! 30 vi îe S-auzim de bine! Formulă de salut, la despărțire. 37 Reg; îe A auzi în gură ca cucii A nu înțelege nimic când cineva e beat. Auzi cîteva șoapte. Auzi prin ploaie un strigăt. Auzi ce-ți spun. Clopotele se auzi. Se auzi că a plecat. Secretul s-a auzi repede. Să auzi cu toții ce ai făcut. Nu auzi să mă lași în pace?. Auzi câteva șoapte. Auzi prin vijelie un strigăt. Se auzi clopotele. Să auzi cu toții ce ai făcut. Auzí a auzi a-u- verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele aúd, persoana întâi plural: noi auzím, imperfect persoana a treia singular: el / ea auzeá; conjunctiv prezent 3 să aúdă; gerunziu auzínd. |
GRAMATICA cuvântului auzi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului auzi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul auzi poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE auzi? Vezi cuvântul auzi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul auzi?[ a-u-zi ] Se pare că cuvântul auzi are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL auzi Inţelegi mai uşor cuvântul auzi dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe N-aude, n-a vede n-a greul pămîntului = se face că nu știe nimic = degeaba vorbesc sau vorbești etc expresie Să se audă musca = să fie tăcere desăvîrșită încît să se audă și zbîrnîitul unei muște = a-i ajunge cuiva la cunoștință lucruri de obicei neplăcute pe care le spun alții despre el A auzi de cineva sau de ceva = a cunoaște pe cineva sau ceva din reputație, din cele ce se povestesc A nu mai voi să audă de cineva = a rupe orice legătură cu cineva, a nu mai voi să întrețină legături cu cineva A nu mai auzi de numele cuiva = a nu mai ști despre cineva Să te-audă dumnezeu = să se împlinească cele pe care mi le dorești N-aude, n-a vede n-a greul pământului = se face că nu știe nimic Eu spun, eu aud = degeaba vorbesc, nu mă ascultă nimeni Reflexiv pasiv Să se audă musca = se fie tăcere deplină intranzitiv A auzi de cineva sau de ceva = a cunoaște pe cineva sau ceva din reputație, din cele ce se spun A nu mai auzi de cineva = a nu mai ști ce mai face, cum o mai duce cineva A nu mai voi să audă de cineva = a rupe orice relații cu cineva Să te-audă Dumnezeu! = să se împlinească cele pe care mi le dorești! N-aude, n-a vede n-a greul pământului = se face că nu știe nimic Eu spun, eu aud = degeaba vorbesc, nu mă ascultă nimeni Reflexiv pasiv Să se audă musca zburând! = să fie tăcere deplină! 2 Locuţiune adverbiala Din auzite = din câte a aflat cineva de la alții, din zvon public intranzitiv A auzi de cineva sau de ceva = a cunoaște pe cineva sau ceva din reputație, din cele ce se spun despre el A nu mai auzi de cineva = a nu mai ști, a nu mai afla nimic despre cineva A nu mai voi să audă de cineva = a rupe orice relații cu cineva Să te-audă Dumnezeu! = să se împlinească cele pe care mi le dorești! N-aude, n-a vede n-a greul pământului = se face că nu știe nimic Eu spun, eu aud = degeaba vorbesc, nu mă ascultă nimeni Reflexiv pasiv Să se audă musca zburând! = să fie tăcere deplină! 2 Locuţiune adverbiala Din auzite = din câte a aflat cineva de la alții, din zvon public intranzitiv A auzi de cineva sau de ceva = a cunoaște pe cineva sau ceva din cele ce se spun despre el A nu mai auzi de cineva = a nu mai ști, a nu mai afla nimic despre cineva A nu mai voi să audă de cineva = a rupe orice relații cu cineva |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL auzi |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: La capătul lumii sau pământului?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
Ce inseamna? 
