sinonimitate

SINONIMITÁTE DEFINIȚIE DIN DSINONIME SINONIMITATE

SINONIMITÁTE substantiv verbal sinonimie.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

SUBTERANĂ DEFINIȚIE DIN DSILR SUBTERANA

SUBTERANĂ substantiv hrubă, (învechit) culă.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

ANGLÍE DEFINIȚIE DIN DEXLR2R ANGLIE

ANGLÍE substantiv feminin (învechit și popular) Numele unei stofe de calitate inferioară.

– conform limba sârbă anglija.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

PEAPENE DEFINIȚIE DIN DONOMASTIC PEAPENE

Peapene vezi Pepene

1.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

SIMÉTRIC DEFINIȚIE DIN DLRLC SIMETRIC

SIMÉTRIC, -Ă, simetrici, -e, adjectiv

1. (Despre forme sau lucruri) Care are simetrie, ale cărui părți sînt așezate cu simetrie; (despre elemente care alcătuiesc un tot) care este așezat într-o anumită ordine; cu simetrie. Galerii drepte, simetrice, săpate cu ciocanul și cu dalta BOGZA, A. Î. 169. Coșbuc desface versul în două părți simetrice și repetă cuvîntul în fiecare parte de vers. Prin acest procedeu... ajunge la efecte minunate. GHEREA, ST. Hristos III 377. [Soldații] se-nșiră ca un codru de puști, de baionete... Un arsenal simetric de arme. ALECSANDRI, P. III 336.
       • (Adverbial) Pe pînză, păsărelele galbene și viorii zburau simetric și decorativ. CAMIL PETRESCU, N. 60. Vîrful gălbiu și ascuțit al musteților sale resfirate pe buze se arcuia... simetric deasupra nărilor largi. HOGAȘ, M. N. 32.
♦ (Substantivat, n. și forme) Punct aflat în simetrie cu alt punct. Simetricul unui punct A față cu un plan P. GEOMETRIA, S. 42. O figură F1, care este simetrica figurii forme ib. 57.

2. (matematică; în expresie) Funcțiune simetrică = funcțiune de mai multe variabile care nu se schimbă cînd variabilele sînt permutate între ele.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

CALCINATÓR DEFINIȚIE DIN DNEOLOG CALCINATOR

CALCINATÓR, -OÁRE substantiv masculin și forme Muncitor care lucrează la calcinarea minereurilor. [< calcina + -tor].



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

BLASTOCÉL DEFINIȚIE DIN DNEOLOG BLASTOCEL

BLASTOCÉL substantiv neutru (biologie) Cavitatea centrală a blastulei. [< limba franceza blastocèle].



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!