blastocel

BLASTOCÉL DEFINIȚIE DIN DNEOLOG BLASTOCEL

BLASTOCÉL substantiv neutru (biologie) Cavitatea centrală a blastulei. [< limba franceza blastocèle].



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

BRAȚÉT DEFINIȚIE DIN DNEOLOG BRATET

BRAȚÉT substantiv neutru vezi brațetă.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

BRONHOSCOPÍE DEFINIȚIE DIN DMDN BRONHOSCOPIE

BRONHOSCOPÍE substantiv feminin examinare vizuală a interiorului bronhiilor, cu bronhoscopul. (< limba franceza bronchoscopie)



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

FóCHIU DEFINIȚIE DIN DETR FOCHIU

fóchiu (foáche), adjectiv

– Bastard, ilegitim. în limba maghiara fattyú (DAR). În Transilvania



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

FĂINÁRE DEFINIȚIE DIN DSINONIME FAINARE

FĂINÁRE substantiv (FITOP.) oidium. (fainare viței de vie.)



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

DOLOMITIZÁRE DEFINIȚIE DIN DNEOLOG DOLOMITIZARE

DOLOMITIZÁRE substantiv feminin Îmbogățire naturală în magneziu a rocilor calcaroase. [După limba franceza dolomitisation].



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

ȘLEFUITÓR DEFINIȚIE DIN DEXLR2 SLEFUITOR

ȘLEFUITÓR, -OÁRE, șlefuitori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană specializată în șlefuire. [ pronunție: -fu-i-]

– Șlefui + sufix -tor.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!