balamutie

BALAMUțíE DEFINIȚIE DIN DACAD2 BALAMUTIE

balamuțíe substantiv feminin [Atestat: PRAVILA (1652), ap. HEM 2370 / Plural: balamutieii / Etimologie: balamut + -ie] (Înv) Bârfă.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

UMANIOÁRE DEFINIȚIE DIN DLRMO UMANIOARE

UMANIOÁRE substantiv feminin plural (învechit) Totalitatea studiilor clasice considerate ca bază a culturii unui om.

– germana Humaniora (< latina).



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

SPÉCULUM DEFINIȚIE DIN DEXLR2R SPECULUM

SPÉCULUM substantiv neutru vezi specul.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

RETROSTERNÁL DEFINIȚIE DIN DEXLR2R RETROSTERNAL

RETROSTERNÁL, -Ă, retrosternali, -e, adjectiv Care se află în spatele sternului.

– Din limba franceza rétrosternal.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

ZBOR DEFINIȚIE DIN DEXLR2 ZBOR

ZBOR1, zboruri, substantiv neutru

1. Mod de planare și de mișcare în aer a unei păsări, a unei insecte, a unui obiect etc. cu ajutorul aripilor și a căror sustentație poate fi realizată fie cu consum de energie din interior (la păsări, avioane, elicoptere etc.) sau din exterior (la planoare, zmeie etc.), fie fără consum de energie sau prin mișcare balistică; prin extensie deplasarea în spațiu a unei rachete sau a unei astronave.
       • Platformă de zbor = platformă pe un aerodrom sau pe puntea unui vapor portavion, de pe care decolează avioanele.
       • Locuţiune adverbiala Din (sau în, într-un) zbor = a) în timpul zborului; b) în fugă, repede, iute; c) dintr-o dată; d) în treacăt.
       • Expresia: A-și lua zborul = a) a se înălța în aer; b) a începe să alerge repede; c) a pleca; a evada, a fugi; d) a se pierde, a dispărea; e) figurat (rar) a se dezvolta, a-și lua avânt. A trece în zbor = a trece foarte repede.
♦ Trecere rapidă prin aer a unui obiect aruncat sau purtat de vânt.

2. figurat Mers iute, vijelios; viteză, goană, fugă.
♦ Avânt, elan.

– Din zbura (derivat regresiv).



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

CIOROáBLă DEFINIȚIE DIN DACAD2 CIOROABLA

cioroáblă substantiv feminin [Atestat: BUGNARIU, N" ap. DA ms / Plural: cioroablale / Etimologie: nesigură cf cioablă] (Trs) 1 Cal rău și bătrân. 2 Mârțoagă.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

MîRșăVI DEFINIȚIE DIN DSILR MIRSAVI

mîrșăvi verb vezi PÎNGĂRI. PROFANA. SLĂBI. SPURCA.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!