scorbura

SCÓRBURĂ DEFINIȚIE DIN DSINONIME SCORBURA

SCÓRBURĂ substantiv (popular) butură, (regional) bortă, bortură, boștură, butoară, butoarcă, corobaie, corobană, găunoșitură, năclad, rădăcină, retezătură. (Salcia avea o scorbura mare.)



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

ZĂPÓDINĂ DEFINIȚIE DIN DETR ZAPODINA

ZĂPÓDINĂ substantiv feminin (Olt.) Zăpodie. (din limba sârbă zapodina)



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

SPOLIATOR DEFINIȚIE DIN DUL6 SPOLIATOR

spoliator m. cel ce despoaie.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

JARGONAGRAFÍE DEFINIȚIE DIN DMDN JARGONAGRAFIE

JARGONAGRAFÍE substantiv feminin tulburare a expresiei grafice constând din substituirea termenilor inteligibili cu cuvinte corespunzătoare. (< limba franceza jargonagraphie)



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

FLUCTUáțIE DEFINIȚIE DIN DOOM2 FLUCTUATIE

fluctuáție (-tu-a-ți-e) substantiv feminin, articulat fluctuáția (-ți-a), genitiv dativ articulat fluctuáției; plural fluctuáții, articulat fluctuáțiile (-ți-i-)



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

MÉNDRE DEFINIȚIE DIN DLRLC MENDRE

MÉNDRE substantiv feminin pi. (Numai în expresie) A-și face (sau, rar, a-și bate, a-și juca) mendrele = a face tot ce-i place, a-și satisface capriciile, a-și face gustul; a-și face de cap. Te-am lăsat destul să-ți faci mendrele și să-ți bați joc de mine. VLAHUȚĂ, O. A. II 66. Deși nu mai vorbea de rău aievea în fața împăratului, pe din dos însă își bătea mendrele, cum voiau. ISPIRESCU, E. 37. Dar nu ș-a juca el mendrele îndelung, așa cred eu. CREANGĂ, P. 266.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

îMBLăZNéSC DEFINIȚIE DIN DULR IMBLAZNESC

îmblăznésc, vezi săblăznesc.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!