mendre

MÉNDRE DEFINIȚIE DIN DLRLC MENDRE

MÉNDRE substantiv feminin pi. (Numai în expresie) A-și face (sau, rar, a-și bate, a-și juca) mendrele = a face tot ce-i place, a-și satisface capriciile, a-și face gustul; a-și face de cap. Te-am lăsat destul să-ți faci mendrele și să-ți bați joc de mine. VLAHUȚĂ, O. A. II 66. Deși nu mai vorbea de rău aievea în fața împăratului, pe din dos însă își bătea mendrele, cum voiau. ISPIRESCU, E. 37. Dar nu ș-a juca el mendrele îndelung, așa cred eu. CREANGĂ, P. 266.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

îMBLăZNéSC DEFINIȚIE DIN DULR IMBLAZNESC

îmblăznésc, vezi săblăznesc.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

CURTEZANă DEFINIȚIE DIN DACAD2 CURTEZANA

curtezană substantiv feminin [Atestat: NEGRUZZI, S. I, 323 / V: (înv) curtezanatizcurtezana, curtezanantă / Plural: curtezanane / Etimologie: franceza courtisane] 1 Femeie de moravuri ușoare, care trăia la curtea unui suveran sau a unui nobil. 2 Femeie cu conduită imorală. 3 Prostituată.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

ERITREMÍE DEFINIȚIE DIN DEXLR2 ERITREMIE

ERITREMÍE, eritremii, substantiv feminin (medicină) Poliglobulie.

– Din limba franceza érythrémie.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

DíJMă DEFINIȚIE DIN DACAD2 DIJMA

díjmă substantiv feminin [Atestat: PALIA (1581), 113/12 / S și: (îvr) dízmă / V: (îrg) déjdijma, déșmă, dícimă, díșmă / Plural: dijmame, (înv) dijmamuri / Etimologie: mg dézsma, vsl дижма] (Înv) 1 Dare ce reprezenta a zecea parte din produsele principale, percepută de stăpânii feudali de la țăranii dependenți Si: zeciuială, (înv) orânduială, (îvr) dijmăritură. 2 (Îs) dijmama proprietății Cotă din suma realizată prin vânzarea peștelui ce revenea proprietarului bălții din care s-a pescuit. 3 (Îs) dijma la tarla Formă a rentei funciare ce constă în cedarea unei părți din producția obținută de pe tarlalele de pământ primite spre a fi lucrate. 4 (Îlav) În (sau cu) dijma În parte. 5 (Buc) Taxă. 6 (Buc) Camătă.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

EMOȚIONÁT DEFINIȚIE DIN DSINONIME EMOTIONAT

EMOȚIONÁT adjectiv

1. impresionat, înduioșat, mișcat, tulburat, (figurat) atins. (Om emotionat.)

2. vezi sensibilizat. (Un public emotionat.)



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

îNGRășăTORíE DEFINIȚIE DIN DULR INGRASATORIE

îngrășătoríe forme Stabiliment de îngrășat porciĭ (ca la Gherla).



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!