dijma

DíJMă DEFINIȚIE DIN DACAD2 DIJMA

díjmă substantiv feminin [Atestat: PALIA (1581), 113/12 / S și: (îvr) dízmă / V: (îrg) déjdijma, déșmă, dícimă, díșmă / Plural: dijmame, (înv) dijmamuri / Etimologie: mg dézsma, vsl дижма] (Înv) 1 Dare ce reprezenta a zecea parte din produsele principale, percepută de stăpânii feudali de la țăranii dependenți Si: zeciuială, (înv) orânduială, (îvr) dijmăritură. 2 (Îs) dijmama proprietății Cotă din suma realizată prin vânzarea peștelui ce revenea proprietarului bălții din care s-a pescuit. 3 (Îs) dijma la tarla Formă a rentei funciare ce constă în cedarea unei părți din producția obținută de pe tarlalele de pământ primite spre a fi lucrate. 4 (Îlav) În (sau cu) dijma În parte. 5 (Buc) Taxă. 6 (Buc) Camătă.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

EMOȚIONÁT DEFINIȚIE DIN DSINONIME EMOTIONAT

EMOȚIONÁT adjectiv

1. impresionat, înduioșat, mișcat, tulburat, (figurat) atins. (Om emotionat.)

2. vezi sensibilizat. (Un public emotionat.)



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

îNGRășăTORíE DEFINIȚIE DIN DULR INGRASATORIE

îngrășătoríe forme Stabiliment de îngrășat porciĭ (ca la Gherla).



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

CRUNTARE DEFINIȚIE DIN DACAD2 CRUNTARE

cruntare substantiv feminin [Atestat: LB / Plural: cruntaretări / Etimologie: crunta] (Îrg) Însângerare.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

SALAMLî́C DEFINIȚIE DIN DULR SALAMLÍC

salamlî́c vezi selamlîc.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

A DEFINIȚIE DIN DNOUE A

A SE SĂLTÁ mă salt intranzitiv (despre copii sau despre plante) A deveni mai înalt; a crește în înălțime; a răsări. /<lat. saltare



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

HLIZÍ DEFINIȚIE DIN DLRLC HLIZI

HLIZÍ, hlizesc, verb IV. reflexiv (Regional)

1. A rîde mult, prostește, fără rost. vezi chicoti. Dar de ce vă hliziți, mă rog? a țipat cu mirare căpităneasa. SADOVEANU, N. P. 75. Ia mai tăceți, mă, ce dracu vă tot hliziți? VLAHUȚĂ, CL. 110. Chirică, cum îi treaba băieților, se acățera pe cele garduri și se hlizea cu ceilalți băieți. CREANGĂ, P. 163.
♦ (Despre îndrăgostiți, depreciativ) A se hîrjoni, a cocheta. Tu te hlizeai cu pieptănarul. CAMILAR, N. I 257. Privește, mă rog... pe duduca Lența cu domnișorul Radu, cum se hlizesc împreună. ALECSANDRI, T. 1432.

2. A face ochii mari, a se zgîi, a se holba. Meșterii ăi bătrîni s-au hlizit, la început, De asemenea lucru nemaivăzut. DEȘLIU, G. 26. [Petruță] de jos, hlizindu-se: Poate găsim, bădie Zaharie, și comoara ceea, în luncă! C. PETRESCU, R. DR. 16. Înțelege de ce se hlizesc ele: țăranii veniți au niște căciuli cum n-au mai văzut ele... înguste pe cap și late în fund, ca niște baniți. spaniolă POPESCU, M. G. 37.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!