ciurecar

CIURECÁR DEFINIȚIE DIN DNOUE CIURECAR

CIURECÁR ciurecari m. învechit

1) Lucrător specializat în prepararea ciurecurilor.

2) Vânzător de ciurecuri. /ciurec + sufix ciurecarar



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

DISUASíV DEFINIȚIE DIN DORTOGRAFIC DISUASIV

disuasív adjectiv masculin (silabe -su-a-), plural disuasívi; forme singular disuasívă, plural disuasíve



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

URÁLE DEFINIȚIE DIN DEXLR2 URALE

URÁLE substantiv neutru plural Strigăte de entuziasm, de adeziune, de aprobare etc.; aclamație.

– De la ura1.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

EUGENÉTICĂ DEFINIȚIE DIN DSINONIME EUGENETICA

EUGENÉTICĂ substantiv verbal eugenie.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

SINODIC DEFINIȚIE DIN DSILR SINODIC

SINODIC adjectiv (termen bisericesc) sinodal, (învechit) sinodicesc, sobornic, sobornicesc. (Adunare sinodic.)



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

SPăSíT DEFINIȚIE DIN DOOM2 SPASIT

spăsít (învechit, fam.) adjectiv masculin, plural spăsíți; forme spăsítă, plural spăsíte



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

GASTROLOGIE DEFINIȚIE DIN DACAD2 GASTROLOGIE

gastrologie substantiv feminin [Atestat: DN3 / Plural: gastrologieii / Etimologie: franceza gastrologie] 1 Studiu al stomacului. 2 (Rar) Tratat de artă culinară.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!