gastrologie

GASTROLOGIE DEFINIȚIE DIN DACAD2 GASTROLOGIE

gastrologie substantiv feminin [Atestat: DN3 / Plural: gastrologieii / Etimologie: franceza gastrologie] 1 Studiu al stomacului. 2 (Rar) Tratat de artă culinară.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

AMĂNUNȚÍT DEFINIȚIE DIN DLRLC AMANUNTIT

AMĂNUNȚÍT2, -Ă, amănunțiți, -te, adjectiv Care cuprinde multe amănunte; detaliat. Norme amănunțite de aplicare a legilor. **- (Adverbial) Cu amănuntul, în amănunt, pînă în cele mai mici amănunte. A povesti amănunțit.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

SMALCALDA DEFINIȚIE DIN DUL6 SMALCALDA

Smalcalda forme oraș in Prusia, unde Protestanții încheiară (1530) o ligă în contra lui Carol Quintu: 9000 locuțiune



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

NERVÍSM DEFINIȚIE DIN DEXLR2 NERVISM

NERVÍSM substantiv neutru Concepție fiziologică care extinde influența sistemului nervos asupra unui număr foarte mare de activități ale organismului

– Din limba franceza nervisme.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

RIZERIE DEFINIȚIE DIN DSILR RIZERIE

rizerie substantiv verbal OREZĂRIE.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

IÁRBĂ DEFINIȚIE DIN DNOUE IARBA

IÁRBĂ iérburi forme

1) Orice plantă erbacee (sălbatică) cu frunze verzi și flexibile (care servește, de regulă, drept hrană pentru animale).
       • iarba-creață mentă. iarbaa dracului tutun. iarba rea a) iarbă otrăvitoare; b) iarbă care invadează culturile, împiedicându-le să crească. iarbaa-fiarelor plantă erbacee otrăvitoare cu tulpina erectă, având frunze opuse alungite și flori albe, gălbui sau verzui. iarba-grasă plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, având frunze cărnoase lucioase și flori albe sau galbene, folosită în scopuri medicinale. iarba-de-Sudan plantă erbacee exotică, cu tulpină erectă înaltă, cu frunze înguste și lungi, cultivată pentru furaj.

2) la plural Plante erbacee de tot felul; ierbărie.
       • Câtă frunză și iarba în număr extrem de mare. A căuta (ceva sau pe cineva) ca iarbaa cea de leac a căuta insistent ceva sau pe cineva.

3) la sing. Vegetație naturală sau cultivată de plante erbacee (de obicei de aceeași specie) mărunte și dese.

4) Nutreț din astfel de plante erbacee proaspăt cosite. [G.-D. ierbii] /<lat. herba



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

FONDATÓR DEFINIȚIE DIN DEXLR2R FONDATOR

FONDATÓR, -OÁRE, fondatori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme (Persoană) care fondează ceva; întemeietor, ctitor. [Variante: fundatór, -oáre adjectiv, substantiv masculin și forme]

– Din limba franceza fondateur.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!