deconcerta

DECONCERTA DEFINIȚIE DIN DSILR DECONCERTA

deconcerta verb vezi DERUTA. DESCUMPĂNI. DEZORIENTA. ÎNCURCA. ZĂPĂCI.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

SCÓICĂ DEFINIȚIE DIN DEXLR2R SCOICA

SCÓICĂ, scoici, substantiv feminin

1. Nume dat mai multor specii de moluște care au corpul moale, ocrotit de două valve calcaroase, de obicei cenușii, care formează scheletul extern al animalului.
       • Scoică de râu = gen de scoici comestibile care trăiesc pe sub malurile adânci ale râurilor (Unio); moluscă din acest gen. Scoică de baltă (sau de lac) = gen de scoici comestibile care trăiesc de obicei în mâlul apelor stătătoare sau cu un curs liniștit (Anodonta); moluscă din acest gen. Scoică-de-mărgăritar (sau de perle de mare) = scoică din Oceanul Indian și Pacific, care produce perle (Meleagrina margaritifera).

2. Scheletul calcaros al scoicii (1); cochilie.
♦ Cochilie de melc.

3. Acoperiș (de sticlă) în forma unei cochilii de scoică (1) sau în formă de evantai, construit la intrarea într-o clădire.

4. Excrescență osoasă care se formează pe chișița sau pe coroana copitei calului și care face ca animalul să șchiopăteze.

5. (La armele de vânătoare) Adâncitura închizătorului, în care este înșurubat percutorul.

– Din limba slavă (veche) skolika.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

PREZÍCE DEFINIȚIE DIN DNEOLOG PREZICE

PREZÍCE verb

III. trecut A prevesti. [P.i. prezíc. / după limba franceza prédire].



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

A DEFINIȚIE DIN DNOUE A

A SE DEDUBLÁ mă aéz intranzitiv A căpăta simultan sau succesiv două aspecte sau două forme distincte. /<fr. dédoubler



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

TINERéT DEFINIȚIE DIN DULR TINERET

tinerét n., plural urĭ (despre tînăr cu sufixu -et). Tinerime.

– În nord -rít.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

CAOLIN DEFINIȚIE DIN DUL6 CAOLIN

caolin n. argilă din care se face porțelan.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

BERBÉC DEFINIȚIE DIN DSINONIME BERBEC

BERBÉC s.

1. (zoologie) (Banat, Transilvania și Moldova) arete. (berbecul este masculul oii.)

2. (tehnic) sfărâmător.

3. (termen militar, istorie) (învechit) arete. (berbecul servea în trecut la spargerea zidurilor unei cetăți.)

4. (astronomie; articulat) (învechit) aretele (articulat). (berbecul este o constelație din emisfera boreală.)



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!