indehiscent

INDEHISCÉNT DEFINIȚIE DIN DEXLR2 INDEHISCENT

INDEHISCÉNT, -Ă, indehiscenți, -te, adjectiv (Despre fructe) Care nu se deschide spontan la maturitate, spre a pune în libertate semințele.

– Din limba franceza indéhiscent.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

POLÓȘ DEFINIȚIE DIN DLRMO POLOS

POLÓȘ, -Ă, poloși, -e, adjectiv (Rar, despre oi) De rasă poloneză.

– germana polisch.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

AMPLECTÍV DEFINIȚIE DIN DMDN AMPLECTIV

AMPLECTÍV, -Ă adjectiv (botanică; despre organe) care îmbrățișează complet alte organe. (< limba franceza amplectif)



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

FONDERíE DEFINIȚIE DIN DULR FONDERIE

*fonderíe forme (în franceză fonderie, despre fondre, a se topi, latina fundere, a împrăștia. vezi fuziune). Barb. Turnătorie, topitorie.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

CONTRALTIST DEFINIȚIE DIN DMUZI CONTRALTIST

contraltist vezi castrat.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

IBRIȘÍN DEFINIȚIE DIN DNOUE IBRISIN

IBRIȘÍN ibrisine n. Fir de ață de mătase sau de bumbac răsucit, folosit la cusut, brodat sau tricotat.
       • A-i trage cu ibrisin pe la nas a) a lua în râs pe cineva; b) a vorbi cuiva despre ceva neplăcut, jenant. [silabe i-bri-] /<turc. ibrișim



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

VEșMîNT DEFINIȚIE DIN DETR VESMINT

veșmînt (-mínte), substantiv neutru

– Îmbrăcăminte, odăjdii.

– Variante veștmînt, vestmînt.

– Mr. visminte, veștemintu, megl. vișmint. latina vestῑmentum (Pușcariu 1878; REW 9281), conform italiana vestimento, prov. vestiment, limba franceza vêtement, cat., spaniolă, portugheză vestimenta. Prezența lui ș se datorează probabil unei faze intermediare *veștimînt (după Pușcariu, unei contaminări cu învește).

– derivat veș(t)mîntărie, substantiv feminin (odaie sau dulap pentru odăjdii, în biserici); înveș(t)mînta, verb (a îmbrăca).



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!