ibrisin

IBRIȘÍN DEFINIȚIE DIN DNOUE IBRISIN

IBRIȘÍN ibrisine n. Fir de ață de mătase sau de bumbac răsucit, folosit la cusut, brodat sau tricotat.
       • A-i trage cu ibrisin pe la nas a) a lua în râs pe cineva; b) a vorbi cuiva despre ceva neplăcut, jenant. [silabe i-bri-] /<turc. ibrișim



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

VEșMîNT DEFINIȚIE DIN DETR VESMINT

veșmînt (-mínte), substantiv neutru

– Îmbrăcăminte, odăjdii.

– Variante veștmînt, vestmînt.

– Mr. visminte, veștemintu, megl. vișmint. latina vestῑmentum (Pușcariu 1878; REW 9281), conform italiana vestimento, prov. vestiment, limba franceza vêtement, cat., spaniolă, portugheză vestimenta. Prezența lui ș se datorează probabil unei faze intermediare *veștimînt (după Pușcariu, unei contaminări cu învește).

– derivat veș(t)mîntărie, substantiv feminin (odaie sau dulap pentru odăjdii, în biserici); înveș(t)mînta, verb (a îmbrăca).



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

țINUTAL DEFINIȚIE DIN DUL6 TINUTAL

ținutal forme Moldova județean: autoritate ținutală AL.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

SPECTACULOZITÁTE DEFINIȚIE DIN DEXLR2 SPECTACULOZITATE

SPECTACULOZITÁTE substantiv feminin Însușirea de a fi spectaculos.

– Spectaculos + sufix -itate.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

ALÁMĂ DEFINIȚIE DIN DLRLC ALAMA

ALÁMĂ, (2) alămuri, substantiv feminin

1. Aliaj de cupru și zinc, de culoare galbenă-aurie, mai tare decît cuprul și foarte rezistent la umezeală; are numeroase întrebuințări în industrie. Chelia lui sclipește în soare ca o alamă de la locomotivă. SAHIA, N. 30. Zvîrr! cu pravila cea mare după călugări. Apoi, umflînd un sfeșnic zdravăn de alamă, după dînșii, să-i afurisească. CREANGĂ, A. 79. Este-un cort... Cu țărușe De aramă, Cu cîrlige De alamă. TEODORESCU, P. P. 477.

2. (La plural ) Obiecte (mai ales instrumente muzicale) De alamă (1). Fanfara din grădina orașului continuă să urle. Alămurile și toba ei se-aud pînă in mahalale și dincolo de ele. PAS, L. I 289. Pe șina proaspătă s-a scos încă o locomotivă... cu alămuri noi, care sclipesc în soare. SAHIA, N. 29.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

APLECÁRE DEFINIȚIE DIN DLRLC APLECARE

APLECÁRE, aplecări, substantiv feminin Acțiunea de a (s e) apleca și rezultatul ei.

1. Înclinare, încovoiere, îndoire, plecare. O ușoară aplecare a corpului.
       • Se afundă comod într-un fotoliu de bord... ca să nu se răstoarne în aplecările vasului pe mare. BART, E. 270.

2. figurat Înclinare, predispoziție. Am avut totdeauna deosebită aplecare pentru ficțiuni. ANGHEL, PR. 175. Vînătoarea este o aplecare firească a omului. ODOBESCU, S. III 78. Nobilii... învechiți în aplecarea lor către turci, nu voiau nicidecum să se lepede de unirea lor cu turcii. BĂLCESCU, O. II 37.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

PAROLÁT DEFINIȚIE DIN ALTE PAROLAT

PAROLÁT adjectiv verbal parola. [DOOM 2]



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!