infiintare

ÎNFIINȚÁRE DEFINIȚIE DIN DLRLC INFIINTARE

ÎNFIINȚÁRE, înființări, substantiv feminin Acțiunea de a (se) înființa; creare, fundare, întemeiere, instituire. Partidul și guvernul se îngrijesc zi de zi de dezvoltarea prin toate mijloacele a științei, de înființarea a numeroase institute de cercetări științifice, laboratoare, stații de experimentare. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 5/1. Din comitetul de inițiativă al țăranilor care doreau înființarea gospodăriei colective, lipsea unul singur: Lazăr lungu. MIHALE, O. 520. Am asistat la înființarea Societății literare și a societății Frăția și la răscularea de la 1848. GHICA, S. A. 41.
♦ (Rar) Realizare, executare. Mihai se dete cu totul pentru înființarea planului său. BĂLCESCU, O. II 183.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

OLAN DEFINIȚIE DIN DSILR OLAN

OLAN substantiv (regional) oală, scoc. (olan pentru acoperișuri.)



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

NORDKINN DEFINIȚIE DIN DENCICLOP NORDKINN

NORDKINN [nú:rhü n] sau NORDKYN, cap pe țărmul de N al Pen. Scandinave (Norvegia), punctul cel mai nordic al Europei continentale la 71°08′01″ latina N și 27°45′ long. E.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

HIDROCEFáL DEFINIȚIE DIN DORTOGRAFIC HIDROCEFAL

hidrocefál adjectiv masculin, substantiv masculin (silabe -dro-), plural hidrocefáli; forme singular hidrocefálă, plural hidrocefále



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

CONȚINUTÍSM DEFINIȚIE DIN DNEOLOG CONTINUTISM

CONȚINUTÍSM substantiv neutru

1. Teorie estetică care acordă mare importanță conținutului operei de artă.

2. Preponderență a conținutului într-o operă de artă față de mijloacele formale. [< conținut + -ism, conform italiana contenutismo].



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

CANADIÁNĂ DEFINIȚIE DIN DNOUE CANADIANA

CANADIÁNĂ canadianaéne forme

1) Femeie care face parte din populația de bază a Canadei sau este originară din Canada.

2) Haină scurtă confecționată dintr-un material impermeabil și folosită pe timp de vânt. [G.-D. canadienei; silabe -di-a-] /<fr. canadienne



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

REFLUX DEFINIȚIE DIN DUL6 REFLUX

reflux n.

1. mișcare regulată a mării care se retrage după flux;

2. figurat întoarcere în sens contrar.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!