vanadiu

VANáDIU DEFINIȚIE DIN DORTOGRAFIC VANADIU

vanádiu substantiv neutru [-diu pronume -diu], articulat vanádiul; simbol V



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

AVANTAJÓS DEFINIȚIE DIN DMDN AVANTAJOS

AVANTAJÓS, -OÁSĂ adjectiv care oferă un avantaj; convenabil, folositor. (< limba franceza avantageux)



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

SERTIZÁJ DEFINIȚIE DIN DNEOLOG SERTIZAJ

SERTIZÁJ substantiv neutru Sertizare. [< limba franceza sertissage].



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

LABORIOS DEFINIȚIE DIN DANTON LABORIOS

Laborios ≠ leneș, lenos



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

PâNDáș DEFINIȚIE DIN DORTOGRAFIC PANDAS

pândáș substantiv masculin, plural pândáși



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

TăIéRE DEFINIȚIE DIN DOOM2 TAIERE

tăiére substantiv feminin, genitiv dativ articulat tăiérii; plural tăiéri



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

BÚRĂ DEFINIȚIE DIN DLRLC BURA

BÚRĂ substantiv feminin

1. (De obicei determinat prin «de ploaie») Ploaie măruntă și deasă, burniță. Vîntul sufla mai friguros, desfundînd iarăși o bură de ploaie măruntă, moleșitoare. REBREANU, P. S. 87. Vîntul suna în brazi ca o bură de ploaie. IBRĂILEANU, A. 155. Pulbere de diamante cade fină ca o bură. EMINESCU, O. I 142.
       • figurat Pe fața albă, sticleau ochii în bură de lacrimi. SADOVEANU, O. I 250. Tremurînd ea licurește și se pare a se rumpe. Încărcată de o bură, de un colb de pietre scumpe. EMINESCU, O. I 76.

2. Ceață amestecată cu ploaie foarte măruntă.
       • (Poetic) Cumnate Manole, a grăit uncheșul, de-acu dusu-m-am și eu. Mă întorc în bură și negură, cum spune cîntecul din bătrîni. SADOVEANU, N. forme 187. Bura piscului = ceața care acoperă vîrful unui munte sau al unui deal mai înalt, în zilele ploioase (uneori și în zilele senine).



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!