bura

BÚRĂ DEFINIȚIE DIN DLRLC BURA

BÚRĂ substantiv feminin

1. (De obicei determinat prin «de ploaie») Ploaie măruntă și deasă, burniță. Vîntul sufla mai friguros, desfundînd iarăși o bură de ploaie măruntă, moleșitoare. REBREANU, P. S. 87. Vîntul suna în brazi ca o bură de ploaie. IBRĂILEANU, A. 155. Pulbere de diamante cade fină ca o bură. EMINESCU, O. I 142.
       • figurat Pe fața albă, sticleau ochii în bură de lacrimi. SADOVEANU, O. I 250. Tremurînd ea licurește și se pare a se rumpe. Încărcată de o bură, de un colb de pietre scumpe. EMINESCU, O. I 76.

2. Ceață amestecată cu ploaie foarte măruntă.
       • (Poetic) Cumnate Manole, a grăit uncheșul, de-acu dusu-m-am și eu. Mă întorc în bură și negură, cum spune cîntecul din bătrîni. SADOVEANU, N. forme 187. Bura piscului = ceața care acoperă vîrful unui munte sau al unui deal mai înalt, în zilele ploioase (uneori și în zilele senine).



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

BRáGHINă DEFINIȚIE DIN DOOM2 BRAGHINA

brághină substantiv feminin, genitiv dativ articulat brághinei



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

UMERÁR DEFINIȚIE DIN DSINONIME UMERAR

UMERÁR substantiv verbal portmantou, umeraș.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

ODóR DEFINIȚIE DIN DULR ODOR

odór n., plural oare (sîrb. odora, pradă, veșminte, armătură, despre vechea slavă o-drati, a zmulge, a lua, drati, a despica, a sfîșia, ca și italiana roba, limba franceza robe, veșmînt, despre vgerm. roub, ngerm. raub, jaf, pradă. vezi dîră). Lucru prețios, maĭ ales vorbind de cele ce servesc la oficiu bisericesc (ca: crucĭ, potire, cădelnițe ș. a.). figurat Ființă foarte prețioasă și iubită: un odor de nevastă, de copil. Copil (des iron.): ĭacată ce pozne face odoru tăŭ!

– Și hodór. vezi podoabă, sculă.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

ANTITUBERCULÓS DEFINIȚIE DIN DEXLR2 ANTITUBERCULOS

ANTITUBERCULÓS, -OÁSĂ, antituberculoși, -oase, adjectiv, substantiv neutru (Medicament) care combate tuberculoza.

– Din limba franceza antituberculeux.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

COCOLEáLă DEFINIȚIE DIN DACAD2 COCOLEALA

cocoleálă substantiv feminin [Atestat: CIAUȘANU, GL. / Plural: cocolealaeli / Etimologie: cocoli + -eală] Cocolire (1-4).



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

POP DEFINIȚIE DIN DNOUE POP

POP1 popi m.

1) Stâlp la prispă sau la pridvor care susține streașina acoperișului; parmac.

2) Bucată de lemn în care se fixează batca sau nicovala.

3) Mănunchi de anumite plante (cânepă, in, stuf etc.) puse în picioare la uscat. /<bulg. pop



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!