confesa

CONFESá DEFINIȚIE DIN DACAD2 CONFESA

confesá verb tranzitiv, reflexiv: [Atestat: ALECSANDRI, T. 95 / prezentul indicativ: confesaséz / Etimologie: franceza confesser] 1-2 A (se) destăinui. 3-4 A (se) spovedi.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

COAGULáNT DEFINIȚIE DIN DOOM2 COAGULANT

coagulánt1 (co-a-) adjectiv masculin, plural coagulánți; forme coagulántă, plural coagulánte



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

CUPEU DEFINIȚIE DIN DACAD2 CUPEU

cupeu sn [Atestat: SANDU-ALDEA, SĂM. VI, 446 /Pl: cupeuri / Etimologie: franceza coupé] 1-2 Trăsură (sau, în trecut, automobil) de lux, închis, în general, cu două locuri, în care vizitiul (sau șoferul) stătea în exteriorul caroseriei. 3 Compartiment de călători într-un vagon de cale ferată.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

SCRUTĂTÓR DEFINIȚIE DIN DNEOLOG SCRUTATOR

SCRUTĂTÓR, -OÁRE adjectiv Atent, cu priviri pătrunzătoare.
♦ (figurat) Care cercetează amănunțit. [< scruta + -(ă)tor].



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

BÚRNIȚĂ DEFINIȚIE DIN DNOUE BURNITA

BÚRNIȚĂ burnitae forme Ploaie măruntă și deasă; ploaie ciobănească; bură. /Din bură



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

DIMINUARE DEFINIȚIE DIN DMUZI DIMINUARE

diminuare

1. În notație*, în general, reducerea proporțională a valorii* notelor unei teme sau motiv.

2. Ca procedeu polif., o versiune a temei* în valori mai mici decât acelea ale originalului.

3. În muzica proporțională [vezi notație (III)], despre înseamnă de obicei reducerea la jumătate a valorii notelor și este indicată printr-o bară verticală care traversează semnul de măsură. vezi alla breve: ¢.

4. Ca procedeu de ornamentare* (vezi și ornamente): divizarea liberă a unei note* (valori); în secolul 17 și 18, astfel de d., numite și fredono, nu sunt scrise ci lăsate, la voia interpretului, și pot fi făcute, de pildă, la repriza* unei piese lente sau la al doilea cuplet (1,

2) al unei arii (1.). Ant.: augmentare*.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

REZÉRVĂ DEFINIȚIE DIN DLRLC REZERVA

REZÉRVĂ, rezerve, substantiv feminin

1. Cantitate (de alimente, de obiecte, de bani etc.) pusă deoparte și păstrată spre a fi întrebuințată mai tîrziu; depozit (2). Trebuie să producem atît, încît nu numai să acoperim nevoile de materii prime ale industriei, ci să creăm rezerve de stat. GHEORGHIU-DEJ, articulat cuvânt 542. Nu pomenea nimic despre rezervele în monedă bună ce le avea la banca din București. REBREANU, R. II 19.
       • (juridic) Rezervă legală = parte din averea succesorală de care testatorul nu poate dispune liber, în paguba unor anumiți moștenitori. Fond de rezervă vezi fond (II 1).
       • locuțiune adjectiv (Despre o piesă oarecare) De rezervă = care e la fel cu piesa în funcțiune și poate fi utilizată la nevoie. Ion Ozun își cumpărase un lacăt solid și discret, cu o cheie de rezervă. C. PETRESCU, C. vezi 44.
       • Expresia: Rezervă internă = posibilitate de creștere a capacității de producție a unei întreprinderi, care poate consta în mai buna așezare și folosire a mașinilor, în reducerea consumului de materiale, în mai buna organizare a procesului tehnologic etc.
♦ Cantitate de substanțe minerale utile, industrializabile, care se găsește în subsolul unui anumit teren. Rezerve geologice de țiței.

2. Cameră de spital în care se internează un singur bolnav sau cel mult doi. La spitalul județean... sînt într-o rezervă cu un camarad din regiment. CAMIL PETRESCU, U. N. 418.

3. Parte din armată, chemată sub arme numai în caz de război; trupe neangajate în luptă, păstrate pentru a interveni la nevoie. După un scurt schimb de vederi între comandanții de batalioane, se găsește că e rîndul nostru să fim trecuți la rezervă. CAMIL PETRESCU, U. N. 308.
       • Ofițer de rezervă = ofițer care nu face parte din cadrele active ale armatei.
♦ Persoană sau grup de persoane destinat să ia locul altora în anumite condiții sau împrejurări. Activul de partid va deveni principala rezervă de cadre pentru întărirea conducerii organizațiilor de partid, de stat, economice și obștești. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2869.
♦ (Sport) Jucător care înlocuiește, la nevoie, pe unul dintre jucătorii angajați în competiție.

4. Obiecție, îndoială, lipsă de încredere. Față de lumea străină care îl exploata, a avut o rezervă deosebită. SADOVEANU, E. 24. Foarte lăudabil. Cu singura rezervă că eu nu sînt un oficiu de plasare. C. PETRESCU, C. vezi 134.
       • Locuţiune adverbiala Fărắ rezervă = fără reticențe; cu totul, în întregime. Mușat și-a deschis inima fără rezervă și i-a spus o mulțime de lucruri. GALACTION, O. I 131. Sub toate rezervele = fără nici o garanție. Cu multă rezervă (sau cu toată rezerva) = fără siguranță, cu îndoială, fără a-și lua răspunderea pentru autenticitatea, veracitatea, exactitatea sau oportunitatea unui fapt. Știrile acestea trebuiesc primite cu multă rezervă. REBREANU, R. II 225.
       • locuțiune prepoziție Sub rezerva... = cu condiția... Sub rezerva aprobării ulterioare.
       • Expresia: A face rezerve = a-și exprima îndoieli asupra justeții unei teze. N-am aprobat redacția răspunsului celor de la Brussa făcută de Rosetti, și deși am subscris-o, dar am spus tutulor rezervele ce fac. BĂLCESCU, la GHICA, A. 462. Făcînd rezervele noastre în privința dreptului ce voia Europa a-și însuși, adică de a interveni în organizațiunea dinăuntru a unei țări... și astăzi recunosc că bine am făcut. KOGĂLNICEANU, S. A. 204.
♦ figurat Faptul de a fi prudent, circumspect, reținut în vorbe, acțiuni etc.; discreție; prin extensie răceală, jenă. Rezerva de la început se risipise. Toți vorbeau tare. C. PETRESCU, C. vezi 297. Căpitanul vaporului se ținuse pe tot timpul conflictului la distanță, într-o prudentă rezervă. BART, S. M. 91.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!