vuit

VUÍT DEFINIȚIE DIN DLRLC VUIT

VUÍT substantiv neutru Vuire; prin extensie suflare a vîntului, vînt. Am luat contact cu ciobanul, care, după ce s-a stropșit... pe cînii lui îndîrjiți, a întors spre noi cu toată bunăvoința obrazu-i ars de vuitul pustiei. SADOVEANU, O. L. 79.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

OLEFÍNĂ DEFINIȚIE DIN DMDN OLEFINA

OLEFÍNĂ substantiv feminin alchenă. (< limba franceza oléfine)



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

PăLEáLă DEFINIȚIE DIN DARHAI PALEALA

păleálă substantiv feminin (regional) zbârcire, chircire, a fructelor (din cauza arșiței, secetei etc.).



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

PODPÍSCĂ DEFINIȚIE DIN DSINONIME PODPISCA

PODPÍSCĂ substantiv verbal iscălitură, semnătură.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

DESțINTUíT DEFINIȚIE DIN DACAD2 DESTINTUIT

desțintuít, destintuită a [Atestat: DDRF / Plural: destintuitiți, destintuite / Etimologie: desțintui] (Îvr) Desprins din ținte.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

HRUBĂ DEFINIȚIE DIN DSILR HRUBA

HRUBĂ s.

1. subterană, (învechit) culă.

2. tainiță.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

PROSCOMÍDIE DEFINIȚIE DIN DEXLR2R PROSCOMIDIE

PROSCOMÍDIE, proscomidii, substantiv feminin

1. Parte din slujba liturghiei în care preotul pregătește și sfințește pâinea și vinul pentru împărtășanie.

2. Masă sau firidă în peretele de nord al altarului, unde se săvârșește proscomidia (1). [accentuat și: proscomidíe]

– Din limba slavă (veche) proskomidija.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!