ornic

ORNIC DEFINIȚIE DIN DSILR ORNIC

ornic substantiv verbal CEAS. CEASORNIC. OROLOGIU. PENDULĂ.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

EMERÍT DEFINIȚIE DIN DNOUE EMERIT

EMERÍT emerittă (emeritți, emeritte) Care posedă cunoștințe profunde și experiență bogată într-un anumit domeniu. /<fr. émérite, latina emeritus



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

CUMNáT DEFINIȚIE DIN DULR CUMNAT

cumnát, -ă substantiv (latina cognatus, cognat, despre con-, împreună, și gnatus, natus, născut; italiana cognato, pv. cunhat, spaniolă cuñado, pg. cunhado; albaneză kunát. despre limba română vine rut. kumnát. vezi nat). Fratele orĭ sora soțuluĭ orĭ soțiiĭ. vezi tătăișă.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

SORTá DEFINIȚIE DIN DORTOGRAFIC SORTA

sortá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu sortéz, persoana a treia singular: el / ea și plural sorteáză



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

PORCóS DEFINIȚIE DIN DORTOGRAFIC PORCOS

porcós adjectiv masculin, plural porcóși; forme singular porcoásă, plural porcoáse



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

NEOSPITALIéR DEFINIȚIE DIN DORTOGRAFIC NEOSPITALIER

neospitaliér adjectiv masculin, plural neospitaliéri; forme singular neospitaliéră, plural neospitaliére



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

MITITEL DEFINIȚIE DIN DARGOU MITITEL

mititel, mititei substantiv masculin

1. preparat culinar de forma unui cârnicior, făcut din carne tocată cu adaos de condimente și prăjit la grătar.

2. (er., glum.) penis.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!