autocataliza

AUTOCATALÍZĂ DEFINIȚIE DIN DEXLR2 AUTOCATALIZA

AUTOCATALÍZĂ, autocatalize, substantiv feminin Cataliză a unei reacții chimice produsă chiar de elementele care iau parte la reacție. [ pronunție: a-u-]

– Din limba franceza autocatalyse.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

CONFEDERÁȚIE DEFINIȚIE DIN DEXLR2 CONFEDERATIE

CONFEDERÁȚIE, confederații, substantiv feminin

1. Uniune de state independente sau de unități teritoriale autonome, înființată pe baza unui acord internațional, prin care se determină condițiile de asociere a statelor și de funcționare a acestora.

2. Denumire dată unor asociații de organizații care au țeluri social-politice fundamentale comune sau apropiate. [Variante: confederațiúne substantiv feminin]

– Din limba franceza confédération, latina confederatio, -onis.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

ECHIPÁ DEFINIȚIE DIN DSINONIME ECHIPA

ECHIPÁ verb

1. vezi îmbrăca.

2. vezi dota.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

CONSILIéR DEFINIȚIE DIN DACAD2 CONSILIER

consiliér substantiv masculin [Atestat: ALEXANDRESCU, M. 403 / V: (înv) comsolíriu, consilieriáriu, consiliernziliáriu / Plural: consilieri / Etimologie: franceza conseiller] 1 Sfătuitor. 2 Grad în ierarhia unor funcții. 3 Persoana care deține acest grad. 4 (Înv) Membru al unei instanțe de judecată sau verificare.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

PLOSCOÁNĂ DEFINIȚIE DIN DSINONIME PLOSCOANA

PLOSCOÁNĂ substantiv verbal prepeleac.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

LÚCIU DEFINIȚIE DIN DLRLC LUCIU

LÚCIU2, -IE, lucii, adjectiv

1. (Despre obiecte) Care răsfrînge razele de lumină, care strălucește; lucitor, lucios. Doinind treceau veseli flăcăii prin sat Cu luciile coase pe-un umăr robust. COȘBUC, P. II 203. Lacul dormea neted, luciu ca oglinda. VLAHUȚĂ, O. A. 469. Lucii picături de smoală la pămînt cad sfîrîind. EMINESCU, O. I 50. Rîul luciu se-ncovoaie sub copaci ca un balaur Ce în raza dimineții mișcă solzii lui de aur. ALECSANDRI, P. A. 124.

2. Cu lustru, lustruit, prin extensie alunecos. Trecea ca un fior printr-o dungă de umbră o șopîrlă lucie; peste parcul vechi plutea o liniște mare. SADOVEANU, O. V 581. Fiind podelile tare lucii, [mărgeaua] să durigă chiar sub pat. RETEGANUL, P. V

14. Un sînge purpuriu văpsi pielea lui, lucie ca atlazul. NEGRUZZI, S. I 42.
       • Expresia: Sărăcie lucie = sărăcie totală, desăvârșită. N-au nici de unele. Sărăcie lucie. Podul gol, staulul gol. PAS, Z. III 278. Dară ortul popii, rămîind în urma lor casa toacă și o sărăcie lucie. ISPIRESCU, L. 286. Măi! Dar ce sărăcie lucie pe aici pe la rai, zise Ivan. CREANGĂ, P. 308.
       • (Adverbial, rar, în expresie) Sărac luciu = sărac lipit pămîntului. L-a băgat în judecăți... și l-a lăsat sărac luciu. DELAVRANCEA, S. 19.

3. (Despre un teren, un drum) Neted, lucios; lipsit de obstacole, liber, deschis. Trecură pe pod de gheață și găsiră cale lucie spre tîrg. SADOVEANU, B. 69. Nu mai rămînea turcilor decît o pustietate întinsă și lucie. ISPIRESCU, la TDRG. Gerul dă aripi de vultur cailor în spumegare Ce să-ntrec pe cîmpul luciu, scoțînd aburi lungi pe nare. ALECSANDRI, P. A. 113.

– Pronunțat: (forme) -ci-e.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

SGRAFÍT DEFINIȚIE DIN DNEOLOG SGRAFIT

SGRAFÍT substantiv neutru (Arte) Gen de frescă constând în a aplica pe un fond negru de stuc un grund alb pentru ca apoi, prin hașuri, să se formeze umbre. [Scris și sgraffito. / < limba franceza sgraffite, italiana sgraffito].



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!