birou

BIRÓU DEFINIȚIE DIN DNOUE BIROU

BIRÓU birouri n.

1) Masă de scris (cu sertare).

2) Cameră într-o instituție, unde este instalată masa de scris și mobilierul necesar și unde lucrează funcționarul acestei instituții; cabinet. biroul directorului.

3) Secție administrativ-cancelărească a unei instituții.

4) Instituție cu caracter gospodăresc și financiar, care prestează anumite servicii populației.

5) Organ electiv de conducere al unor organizații politice, de masă, obștești. [silabe bi-rou] /<fr. bureau, limba rusă biuro



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

SPURCÁRE DEFINIȚIE DIN DEXLR2R SPURCARE

SPURCÁRE substantiv feminin Acțiunea de a (se) spurca; murdărire; figurat profanare, pângărire.

– vezi spurca.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

DUáN DEFINIȚIE DIN DACAD2 DUAN

duán sn vezi duhan



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

COMăIáC DEFINIȚIE DIN DACAD2 COMAIAC

comăiác sn vezi comanac



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

GĂUNÓS DEFINIȚIE DIN DSINONIME GAUNOS

GĂUNÓS adjectiv

1. vezi scorburos.

2. vezi secolul

3. vezi cariat.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

CUBERNIUM DEFINIȚIE DIN DACAD2 CUBERNIUM

cubernium sn [Atestat: IORGA, S. despre XII, 52 / Plural: ? / Etimologie: lat gubernium] (Înv) Guvern.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

CIMPRăVI DEFINIȚIE DIN DACAD2 CIMPRAVI

cimprăvi verb tranzitiv: [Atestat:

I. Hristos II, 215 / prezentul indicativ: cimpravivésc / Etimologie: ctm ciumpăvi + isprăvi] (Reg) A ciumpăvi.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!