guvernare

GUVERNÁRE DEFINIȚIE DIN DNEOLOG GUVERNARE

GUVERNÁRE substantiv feminin Acțiunea de a guverna și rezultatul ei; timp cât durează un guvern sau o formă de guvernământ.
♦ Conducerea unei nave cu ajutorul cârmei. [< guverna].



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

îNMIRESMá DEFINIȚIE DIN DOOM2 INMIRESMA

înmiresmá (a inmiresma) verb, indicativ prezent 3 înmiresmeáză



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

NEîMPLINIT DEFINIȚIE DIN DUL6 NEIMPLINIT

neîmplinit a. nerealizabil.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

DUCAL DEFINIȚIE DIN DUL6 DUCAL

ducal a. relativ la un duce: coroană ducală.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

COLECTIVISM. DEFINIȚIE DIN DASLR COLECTIVISM.

COLECTIVISM. substantiv Colectivism, spirit colectiv; solidaritate, unitate, uniune, coeziune (figurat), comuniune. Asociere, asociație. Colaborare, cooperare, cooperație, conlucrare, întrajutorare, ajutor, ajutor mutual, ajutor reciproc, ajutorință (învechit). Unanimitate. Atașament, atașare; înfrățire, frăție, frățietate, fraternitate. Interese colective, interese generale. Tovărășie, prietenie. Ajutare, ajutorare, sprijinire; întovărășire, fraternizare. Colaborator, conlucrător (învechit), tovarăș. Colectiv; colectivitate. Adj. Colectiv, obștesc, comun, general; solidar, unit, asociat, înfrățit, solidarizat; unanim. Vb. A se solidariza, a se întovărăși, a se înfrăți, a fraterniza, a se uni, a se reuni, a se asocia. A colabora, a conlucra, a coopera; a se ajuta, a se ajutora, a se întrajutora, a se sprijini. A ajuta, a acorda ajutor, a veni în ajutor, a da o mînă de ajutor, a sprijini, a acorda sprijin, a pune umărul, a susține. adverb În comun, la un loc; alături; unit, împreună, laolaltă, cu toții; frățește, prietenește. vezi coeziune, grup, prietenie, sociabilitate, unire, uniune.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

DEZARTICULÁȚIE DEFINIȚIE DIN DNEOLOG DEZARTICULATIE

DEZARTICULÁȚIE substantiv feminin Dezarticulare. [Gen. -iei, variantă dezarticulațiune substantiv feminin / conform limba franceza désarticulation].



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

DăBILáR DEFINIȚIE DIN DACAD2 DABILAR

dăbilár substantiv masculin [Atestat: URECHE, L. 206 / V: dabdabilar, dabilarbăldabilar / Plural: dabilari l Etimologie: dabilă1 + -ar] (Înv) Perceptor.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!