neimplinit

NEîMPLINIT DEFINIȚIE DIN DUL6 NEIMPLINIT

neîmplinit a. nerealizabil.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

DUCAL DEFINIȚIE DIN DUL6 DUCAL

ducal a. relativ la un duce: coroană ducală.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

COLECTIVISM. DEFINIȚIE DIN DASLR COLECTIVISM.

COLECTIVISM. substantiv Colectivism, spirit colectiv; solidaritate, unitate, uniune, coeziune (figurat), comuniune. Asociere, asociație. Colaborare, cooperare, cooperație, conlucrare, întrajutorare, ajutor, ajutor mutual, ajutor reciproc, ajutorință (învechit). Unanimitate. Atașament, atașare; înfrățire, frăție, frățietate, fraternitate. Interese colective, interese generale. Tovărășie, prietenie. Ajutare, ajutorare, sprijinire; întovărășire, fraternizare. Colaborator, conlucrător (învechit), tovarăș. Colectiv; colectivitate. Adj. Colectiv, obștesc, comun, general; solidar, unit, asociat, înfrățit, solidarizat; unanim. Vb. A se solidariza, a se întovărăși, a se înfrăți, a fraterniza, a se uni, a se reuni, a se asocia. A colabora, a conlucra, a coopera; a se ajuta, a se ajutora, a se întrajutora, a se sprijini. A ajuta, a acorda ajutor, a veni în ajutor, a da o mînă de ajutor, a sprijini, a acorda sprijin, a pune umărul, a susține. adverb În comun, la un loc; alături; unit, împreună, laolaltă, cu toții; frățește, prietenește. vezi coeziune, grup, prietenie, sociabilitate, unire, uniune.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

DEZARTICULÁȚIE DEFINIȚIE DIN DNEOLOG DEZARTICULATIE

DEZARTICULÁȚIE substantiv feminin Dezarticulare. [Gen. -iei, variantă dezarticulațiune substantiv feminin / conform limba franceza désarticulation].



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

DăBILáR DEFINIȚIE DIN DACAD2 DABILAR

dăbilár substantiv masculin [Atestat: URECHE, L. 206 / V: dabdabilar, dabilarbăldabilar / Plural: dabilari l Etimologie: dabilă1 + -ar] (Înv) Perceptor.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

ÉXITUS DEFINIȚIE DIN DEXLR2 EXITUS

ÉXITUS substantiv neutru (livresc) Moarte, sfârșit.

– cuvânt latina



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

CONSOLIDÁ DEFINIȚIE DIN DEXLR2 CONSOLIDA

CONSOLIDÁ, consolidez, verb

I.

1. tranzitiv și reflexiv A (se) face sau a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări, a se închega.

2. tranzitiv A mări (prin diferite operații, lucrări etc.) capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic; a (se) întări.

– Din limba franceza consolider, latina consolidare.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!