reteza

RETEZÁ DEFINIȚIE DIN DLRLC RETEZA

RETEZÁ, retéz, verb

I. tranzitiv

1. A tăia transversal, cu o singură tăietură completă, un obiect (pentru a-l scurta sau pentru a utiliza partea tăiată) sau o parte a corpului unei ființe. Se opri să reteze cu un ferestrău îngust capătul scîndurii. C. PETRESCU, Î. II 181. Să-i reteze nasul despre partea dreaptă! BOLINTINEANU, O. 61. La cătane m-a luat, Părul mi l-a retezat. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 319. (absolut) Petrarii lid Manole croiau, retezau, ciopîrteau și făureau gros din ciocan. ODOBESCU, S. II 513.
       • Expresia: A-i reteza (cuiva) unghiile = a face pe cineva inofensiv; a pune pe cineva la punct. (Cu pronunțare regională) Stăpîne, ia, de-acum ai femeie cumsecade; numai s-o cam ții din frîu și să-i rătezi unghiile din cînd în cînd, ca nu cumva să-ți pună coarne. CREANGĂ, P. 178. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile, a pune (pe cineva) la locul lui, a-i tăia (cuiva) vorba, a pune brusc capăt discuției. M-am bucurat cînd am văzut cum l-ai retezat scurt. C. PETRESCU, R. DR. 125.

2. A tăia fagurii dintr-un stup pentru a recolta mierea. Ca să le meargă bine stupilor peste an, trebuie să-i retezi la sînt-Ilie. MARIAN, la CADE.
♦ (Construit cu pronumele feminin «o», cu sens neutru) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. De la Brebu o retezăm călări peste culmea Negrașului. VLAHUȚĂ, la TDRG.

3. figurat (Cu privire la abstracte) A pune capăt la ceva, a face să înceteze brusc; a curma, a întrerupe. Toți rîd... dar ce retează deodată rîsul lor? ALECSANDRI, P. III 451.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

SOCIOTíP DEFINIȚIE DIN DORTOGRAFIC SOCIOTIP

sociotíp substantiv neutru



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

BÓXER DEFINIȚIE DIN DNEOLOG BOXER

BÓXER2 substantiv masculin Câine de pază puternic, cu pielea de pe cap cutată și părul scurt, aspru, strălucitor. [< limba franceza boxer].



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

țîRîI DEFINIȚIE DIN DSILR TIRII

țîrîi verb vezi CÎRPI. COASE. PRINDE. ȚESE.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

MANIFESTÁRE DEFINIȚIE DIN DLRLC MANIFESTARE

MANIFESTÁRE, manifestări, substantiv feminin Acțiunea de a (s e) manifesta; afirmare, exprimare, dezvăluire. Această baladă unică... eu o socotesc drept cea mai nobilă manifestare poetică a neamului nostru. SADOVEANU, E. 16. În manifestările limbii radiază un focar interior de viață și primește căldură și lumină o comunitate omenească oarecare. VIANU, A. P.

15. Față cu atîtea și atîtea manifestări de dragoste, să mai zic că munca mea n-a fost răsplătită? CARAGIALE, O. VII 299.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

DESCăTăRăMá DEFINIȚIE DIN DOOM2 DESCATARAMA

descătărămá (a descatarama) verb, indicativ prezent 3 descătărămeáză



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

CARDIOMALACÍE DEFINIȚIE DIN DEXLR2 CARDIOMALACIE

CARDIOMALACÍE, cardiomalacii, substantiv feminin (medicină) Distrofie a miocardului prin infiltrarea fibrei musculare cu grăsimi. [ pronunție: -di-a-]

– Din limba franceza cardiomalacie.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!