zgomotos

ZGOMOTÓS DEFINIȚIE DIN DLRLC ZGOMOTOS

ZGOMOTÓS, -OÁSĂ, zgomotoși, -oase, adjectiv Care face (mult) zgomot; gălăgios. De la gîrlă-n pîlcuri dese Zgomotoși copiii vin; Satul e de vuiet plin. COȘBUC, P. I 47. În dormitor era lumină și se făcuse puțin foc. Se sună de culcare. Elevii intrau zgomotoși. VLAHUȚĂ, O. A. I 101. Călătorii se coborîră, apoi urcară scara; îndată se auziră mulțime de voci zgomotoase de femei. BOLINTINEANU, O. 418.
       • (Adverbial) Flăcăuașii cei mari din clasa a cincea începură a rîde zgomotos. SADOVEANU, E. 112. Strănută atît de zgomotos, că toate femeile se întorc spăimîntate. REBREANU,

I.

14. Hagiul începu iarăși a sorbi zgomotos. DELAVRANCEA, H. T. 39.
♦ Plin de zgomot, de gălăgie. Viața aceasta zgomotoasă nu le mai permite conversația. PETRESCU, C. vezi 200. Într-acea carte și-ar găsi locul și întîmplările comice, și spusele glumețe, și petrecerile zgomotoase care înveselesc viața vînătorească. ODOBESCU, S. III 51. N-am mulțămire în adunările zgomotoase unde domnește eticheta. NEGRUZZI, S. I 64.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

HULÍT DEFINIȚIE DIN DLRMO HULIT

HULÍT, -Ă, huliți, -te, adjectiv Ocărât, batjocorit; prin extensie calomniat, defăimat.

– vezi huli.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

ZAVISTí DEFINIȚIE DIN DACAD2 ZAVISTI

zavistí v vezi zavistui



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

BIRJĂRÉSC DEFINIȚIE DIN DEXLR2 BIRJARESC

BIRJĂRÉSC, -EASCĂ, birjărești, adjectiv

1. Care aparține birjarului, de birjar.

2. figurat (Despre fapte, cuvinte) Grosolan, necioplit, vulgar.

– Birjar + sufix -esc.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

LOMBROZIÁN DEFINIȚIE DIN DMDN LOMBROZIAN

LOMBROZIÁN, -Ă adjectiv referitor la Lombroso.
       • tip lombrozian = tip caracterizat prin înfățișare primitivă, monstruoasă și anormală. (< Lombroso + -ian)



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

ERONEU DEFINIȚIE DIN DACAD2 ERONEU

eroneu, eroneuee a [Atestat: PONTBRIANT, despre / Plural: eroneuei, eroneuee / Etimologie: lat erroneus] (Ltî) Eronat.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

MESOHÍPPUS DEFINIȚIE DIN DNEOLOG MESOHIPPUS

MESOHÍPPUS substantiv masculin (paleontologie) Gen fosil de mamifere ecvide, de mărimea unui câine, considerat strămoș direct al calului. [< limba franceza mesohippus].



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!