chisca

CHíșCă DEFINIȚIE DIN DACAD2 CHISCA

chíșcă [Atestat: COSTINESCU / V: (reg) pehichisca / Plural: chiscaște, -chiscati / Etimologie: ucr кищкa, vsl къщкa, rs кищкa, pn kiszka] (Pop; reg) 1 substantiv feminin Stomac de animal domestic, mai ales de porc Si: rânză. 2 substantiv feminin Caltaboș. 3 substantiv feminin Intestin de porc curățat și umplut cu carne tocată, cu păsat și cu plămân tăiat mărunt amestecat cu sânge Si: sângerete. 4 av Plin. 5 substantiv feminin Săculeț lung de stofa, umplut cu nisip, cu care se băteau oamenii. 6 substantiv feminin Parte a jugului nedefinită mai îndeaproape.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

CIOMăGI DEFINIȚIE DIN DSILR CIOMAGI

ciomăgi verb vezi ATINGE. BATE. LOVI.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

ZAMBILíCă DEFINIȚIE DIN DORTOGRAFIC ZAMBILICA

zambilícă substantiv feminin, genitiv dativ articulat zambilícii; plural zambilíci



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

ÓRDINE DEFINIȚIE DIN DEXLR2 ORDINE

ÓRDINE, ordini, substantiv feminin

1. Dispoziție, succesiune regulată cu caracter spațial, temporal, logic, moral, estetic; organizare, înșiruire, rând, rânduire, orânduială.
       • Ordine de bătaie = dispozitiv de luptă. Ordine de zi = program care cuprinde totalitatea problemelor care urmează să fie discutate într-o ședință, într-o adunare.
       • locuțiune adjectiv și adverb La ordinea zilei = de actualitate, care face vâlvă; important.

2. Așezare a unor obiecte potrivit unor cerințe de ordin practic și estetic, rânduială; prin extensie conformitate cu o cerință, cu o normă, cu o disciplină, cu o regulă.
       • Locuţiune adverbiala În ordine = așa cum se cuvine; în regulă.
       • Expresia: A chema pe cineva la ordine = a soma pe cineva să respecte anumite norme (de conduită) încălcate; a admonesta.

3. Principiu de cauzalitate sau de finalitate a lumii, lege proprie naturii.
       • Expresia: (învechit) De ordine = de natura..., de felul..., de domeniul.

4. Organizare, orânduire socială, politică, economică; regim; specializare stabilitate socială, respectul instituțiilor sociale stabilite.
       • Ordine publică = ordine politică, economică și socială dintr-un stat, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri deosebite de la o orânduire socială la alta și se traduce prin funcționarea normală a aparatului de stat, menținerea liniștii cetățenilor și a respectării drepturilor acestora.

– Din latina ordo, -inis, italiana ordine.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

ROENTGEN DEFINIȚIE DIN DUL6 ROENTGEN

Roentgen (W. Conrad) m. savant german născut în 1845, descoperi in 1895 razele X, cu cari se pot străvedea corpurile opace. Muri în 1923.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

ASOCIATÍV DEFINIȚIE DIN DMDN ASOCIATIV

ASOCIATÍV, -Ă adjectiv

1. relativ la asociație (3); (despre memorie) evocator de imagini prin asociație (3).

2. (matematică; despre o operație) care, repetată și aplicată unui șir de factori, conduce la același rezultat. (< limba franceza associatif)



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

HấRă DEFINIȚIE DIN DOOM2 HấRA

hấră (regional) substantiv feminin, genitiv dativ articulat hấrei; plural hấre



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!