racila

RÁCILĂ DEFINIȚIE DIN DLRLC RACILA

RÁCILĂ, racile, substantiv feminin

1. Boală veche, cronică, care nu se mai poate vindeca; cusur, meteahnă, defect. M-am tămăduit de vătămătură, dar tot simt o racilă aci sub pîntece. PAMFILE, la CADE.

2. figurat Dușmănie, ură. Era o racilă veche între Stoica Bivolaru și Năstase Beldie, și pe lîngă ei se îndușmăniseră și rudele unuia cu ale altuia. SANDU-ALDEA, U. P. 115.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

NÉTO DEFINIȚIE DIN DMDN NETO

NÉTO adjectiv inv., adverb net2 (2). (< italiana , germana netto)



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

POLEMIZÁRE DEFINIȚIE DIN DNEOLOG POLEMIZARE

POLEMIZÁRE substantiv feminin Acțiunea de a polemiza. [< polemiza].



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

NECONSECVéNT DEFINIȚIE DIN DORTOGRAFIC NECONSECVENT

neconsecvént adjectiv masculin, plural neconsecvénți; forme singular neconsecvéntă, plural neconsecvénte



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

GALIóN DEFINIȚIE DIN DOOM2 GALION

galión (-li-on) substantiv neutru, plural galioáne



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

ORTÁ DEFINIȚIE DIN DEXLR2 ORTA

ORTÁ, ortale, substantiv feminin (învechit)

1. Unitate militară corespunzătoare unui regiment; (în armata turcească) regiment de ieniceri.

2. Trupă, ceată, bandă; grupare.

– Din limba turcă orta.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

STăVăRíșTE DEFINIȚIE DIN DREGIMM2 STAVARISTE

stăvăríște, stăvăriști, substantiv feminin

– (regional)

1. Herghelie de cai; stavă.

2. Coliba stăvarului, a celui care păzește caii.

– Din stăvar + sufix -iște (MDA).



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!