ghiculesti

GHICULESTI DEFINIȚIE DIN DUL6 GHICULESTI

Ghiculesti m. plural familie domnitoare dintre care șase membri au ocupat tronul României în epoca fanariotă și în a renașterii.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

RĂU DEFINIȚIE DIN DSINONIME RAU

RĂU adjectiv, adverb, s.

1. adjectiv, adverb aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, sălbatic, sângeros, violent, (livresc) sanguinar, (învechit și popular) năsilnic, (învechit și regional) tare, (regional) pogan, (Moldova și Bucovina) avan, hapsân, (învechit) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (figurat) dur, negru. (Om rau; se poartă rau.)

2. adjectiv, substantiv verbal afurisit.

3. adjectiv greșit. (Deprinderi rele.)

4. adjectiv verbal greu.

5. adjectiv apăsător, chinuit, greu. (O viață rea.)

6. substantiv verbal necaz.

7. adverb vezi mult.

8. adjectiv verbal nenorocos.

9. adjectiv verbal dăunător.

10. adverb prost. (Se simte rau.)

11. adverb vezi grav.

12. adjectiv verbal neplăcut.

13. adverb vezi calomnios.

14. adjectiv neplăcut, prost, (învechit) slab. (I-a adus o veste rea.)

15. adjectiv verbal mizerabil. 16. adjectiv verbal nefavorabil. 17. adverb vezi anapoda. 18. adjectiv dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, respingător, scârbos, urât, rău-mirositor, (livresc) fetid, miasmatic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (învechit și popular) scârnav, (învechit) scârbavnic, scârbelnic. (O duhoare rea.) 19. adjectiv verbal inferior. 20. adjectiv, adverb vezi incorect. 21. adverb greșit, nepotrivit. (N-ar fi rau să mergi pe la el.) 22. adverb vezi prost. 23. adjectiv verbal impracticabil.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

DIFERÍT DEFINIȚIE DIN DEXLR2R DIFERIT

DIFERÍT, -Ă, diferiți, -te, adjectiv

1. (Urmează după substantivul pe care îl determină) Care diferă, care se deosebește (de cineva sau de ceva), care nu este asemănător (cu cineva sau cu ceva); deosebit.

2. (La plural ; precedă substantivul pe care îl determină) Fel de fel de..., tot felul de...; variați, diverși, feluriți.

– vezi diferi.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

MÂNCÁ DEFINIȚIE DIN DEXLR2 MANCA

MÂNCÁ, mănấnc, verb

I. tranzitiv

1. A mesteca un aliment în gură și a-l înghiți; a folosi în alimentație, a consuma.
       • Expresia: A (nu) avea ce mânca = a (nu) avea din ce trăi. A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile cuiva; a fi întreținut de cineva. A (nu mai) mânca (pâine și sare) dintr-un talger (sau dintr-un blid) cu cineva = a (nu mai) conviețui cu cineva; a (nu) se (mai) afla în raporturi intime sau prietenești cu cineva. A-și mânca de sub unghie (sau unghii) = a fi foarte zgârcit. A mânca rahat = a minți; a bârfi, a cleveti. A-i mânca (cuiva) rațele (sau câinii) din traistă (sau din buzunar) = a) a fi mic de statură; b) a fi bleg, prost. (Parcă) a mâncat laur, se spune despre cineva care (parcă) și-a pierdut mințile. A-i mânca cuiva colacii (sau coliva) = a vedea mort pe cineva. (reflexiv pasiv) A crede că tot ce zboară se mănâncă = a fi naiv, credul; a-și face iluzii. (popular) Mănâncă-l fript sau mănânc-o friptă, se spune pentru a exprima disprețul față de cineva sau de ceva, precum și renunțarea la un anumit lucru. A mânca foc pentru cineva = a face orice pentru a fi de folos cuiva. A mânca foc (sau jeratic) = (despre cai) a fi foarte iute. A mânca (cuiva sau a-și mânca cu cineva sau cu ceva) viața (sau zilele, tinerețile* etc.) = a(-și) irosi, a(-și) distruge viața, tinerețea etc. A-i mânca sufletul (cuiva) = a supăra, a necăji, a chinui (pe cineva) peste măsură. A mânca (cuiva) capul = a distruge, a nimici. A-și mânca credința (sau omenia, lefteria) = a-și pierde prestigiul, cinstea, creditul. A mânca (pe cineva) din ochi = a privi (pe cineva) cu mare plăcere sau cu mare dragoste; a privi (pe cineva) foarte insistent și drăgăstos. Să-l (sau s-o) mănânci din ochi (nu alta), se spune despre o persoană frumoasă, atrăgătoare, iubită. A mânca (ceva) cu ochii = a se uita cu mare poftă (la ceva). (popular) Mânca-ți-aș ochii sau mânca-te-aș, se spune pentru a-și exprima afecțiunea față de persoana căreia i se adresează (căutând să-i câștige bunăvoința). A mânca bătaie (sau trânteală, chelfăneală etc.) = a fi bătut de cineva; prin extensie a fi învins (într-o luptă, într-o competiție, la un joc de societate etc.). A mânca (o) săpuneală (sau papară) = a fi (aspru) certat. A fugi (sau a alerga) mâncând pământul sau a mânca pământul fugind (sau alergând) = a fugi foarte repede, în graba mare.
♦ intranzitiv A se hrăni, a se alimenta.
♦ figurat (familial) A trăi din...
♦ figurat A lua, a-și însuși (pe nedrept) un bun material; a cheltui, a risipi.
♦ figurat (popular) A exploata, a spolia, a jecmăni pe cineva.
♦ figurat (popular) A suferi, a pătimi, a îndura, a înghiți.
♦ figurat (familial) A omite, litere, cuvinte, sunete în vorbire sau în scris.

2. (Despre animale și despre păsări sălbatice) A rupe prada în bucăți, a sfâșia (și a devora).
       • Expresia: A mânca carne de om = (despre oameni) a fi rău, crud, agresiv.
♦ (Despre viermi, molii, agenți fizici sau chimici) A roade, a distruge.
♦ (Despre boli) A distruge (treptat), a măcina, a mina.

3. (Despre insecte) A pișca, a ciupi.

4. (Precedat de un pronume persoană la acuz.; despre corp sau despre părți ale corpului) A produce o senzație de mâncărime.
       • Expresia: (Glumeț) A-l mânca (pe cineva) spinarea (sau pielea) = a se comporta ca și cum ar verb reflexiv:ea să fie bătut. A-l mânca (pe cineva) palma (sau palmele) = a fi dornic, a avea chef să bată pe cineva. (În superstiții) A-l mânca (pe cineva) palma dreaptă = a avea o senzație de mâncărime în palma dreaptă, semn că va trebui să dea o sumă de bani. (În superstiții) A-l mânca (pe cineva) palma stângă = a avea o senzație de mâncărime în palma stângă, semn că va primi o sumă de bani. A-l mânca (pe cineva) tălpile = a nu avea astâmpăr să stea într-un loc, a fi nerăbdător să plece. Te mănâncă cojocul = nu te astâmperi, nu te potolești, verb reflexiv:ei să te bat; cauți bătaie. (popular) A-l mânca (pe cineva) să... = a simți impulsul, îndemnul irezistibil să... a fi tentat să...

5. A roade cu dinții un lucru necomestibil, a-și înfige dinții într-un lucru necomestibil.

6. figurat A face să dispară; a consuma, a nimici, a distruge.

7. figurat (Despre nenorociri, stări sufletești etc.) A face pe cineva să sufere; a consuma, a chinui.

8. figurat A face cuiva rău (pe ascuns); a submina.
♦ reflexiv recipr. A se certa, a se dușmăni, a se săpa, a-și face rău unul altuia.

– latina manducare.[1]



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

DEGRáBă DEFINIȚIE DIN DORTOGRAFIC DEGRABA

degrábă adverb (silabe -gra-)



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

CUIRáSă DEFINIȚIE DIN DORTOGRAFIC CUIRASA

cuirásă substantiv feminin (silabe cu-i-), genitiv dativ articulat cuirásei; plural cuiráse



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

ABLUțIUNE DEFINIȚIE DIN DUL6 ABLUTIUNE

abluțiune forme spălare sau purificare religioasă la Orientali (Mahomedani, Evrei, Indieni).



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!