manca

MÂNCÁ DEFINIȚIE DIN DEXLR2 MANCA

MÂNCÁ, mănấnc, verb

I. tranzitiv

1. A mesteca un aliment în gură și a-l înghiți; a folosi în alimentație, a consuma.
       • Expresia: A (nu) avea ce mânca = a (nu) avea din ce trăi. A mânca pâinea cuiva = a fi în slujba cuiva; a se folosi de binefacerile cuiva; a fi întreținut de cineva. A (nu mai) mânca (pâine și sare) dintr-un talger (sau dintr-un blid) cu cineva = a (nu mai) conviețui cu cineva; a (nu) se (mai) afla în raporturi intime sau prietenești cu cineva. A-și mânca de sub unghie (sau unghii) = a fi foarte zgârcit. A mânca rahat = a minți; a bârfi, a cleveti. A-i mânca (cuiva) rațele (sau câinii) din traistă (sau din buzunar) = a) a fi mic de statură; b) a fi bleg, prost. (Parcă) a mâncat laur, se spune despre cineva care (parcă) și-a pierdut mințile. A-i mânca cuiva colacii (sau coliva) = a vedea mort pe cineva. (reflexiv pasiv) A crede că tot ce zboară se mănâncă = a fi naiv, credul; a-și face iluzii. (popular) Mănâncă-l fript sau mănânc-o friptă, se spune pentru a exprima disprețul față de cineva sau de ceva, precum și renunțarea la un anumit lucru. A mânca foc pentru cineva = a face orice pentru a fi de folos cuiva. A mânca foc (sau jeratic) = (despre cai) a fi foarte iute. A mânca (cuiva sau a-și mânca cu cineva sau cu ceva) viața (sau zilele, tinerețile* etc.) = a(-și) irosi, a(-și) distruge viața, tinerețea etc. A-i mânca sufletul (cuiva) = a supăra, a necăji, a chinui (pe cineva) peste măsură. A mânca (cuiva) capul = a distruge, a nimici. A-și mânca credința (sau omenia, lefteria) = a-și pierde prestigiul, cinstea, creditul. A mânca (pe cineva) din ochi = a privi (pe cineva) cu mare plăcere sau cu mare dragoste; a privi (pe cineva) foarte insistent și drăgăstos. Să-l (sau s-o) mănânci din ochi (nu alta), se spune despre o persoană frumoasă, atrăgătoare, iubită. A mânca (ceva) cu ochii = a se uita cu mare poftă (la ceva). (popular) Mânca-ți-aș ochii sau mânca-te-aș, se spune pentru a-și exprima afecțiunea față de persoana căreia i se adresează (căutând să-i câștige bunăvoința). A mânca bătaie (sau trânteală, chelfăneală etc.) = a fi bătut de cineva; prin extensie a fi învins (într-o luptă, într-o competiție, la un joc de societate etc.). A mânca (o) săpuneală (sau papară) = a fi (aspru) certat. A fugi (sau a alerga) mâncând pământul sau a mânca pământul fugind (sau alergând) = a fugi foarte repede, în graba mare.
♦ intranzitiv A se hrăni, a se alimenta.
♦ figurat (familial) A trăi din...
♦ figurat A lua, a-și însuși (pe nedrept) un bun material; a cheltui, a risipi.
♦ figurat (popular) A exploata, a spolia, a jecmăni pe cineva.
♦ figurat (popular) A suferi, a pătimi, a îndura, a înghiți.
♦ figurat (familial) A omite, litere, cuvinte, sunete în vorbire sau în scris.

2. (Despre animale și despre păsări sălbatice) A rupe prada în bucăți, a sfâșia (și a devora).
       • Expresia: A mânca carne de om = (despre oameni) a fi rău, crud, agresiv.
♦ (Despre viermi, molii, agenți fizici sau chimici) A roade, a distruge.
♦ (Despre boli) A distruge (treptat), a măcina, a mina.

3. (Despre insecte) A pișca, a ciupi.

4. (Precedat de un pronume persoană la acuz.; despre corp sau despre părți ale corpului) A produce o senzație de mâncărime.
       • Expresia: (Glumeț) A-l mânca (pe cineva) spinarea (sau pielea) = a se comporta ca și cum ar verb reflexiv:ea să fie bătut. A-l mânca (pe cineva) palma (sau palmele) = a fi dornic, a avea chef să bată pe cineva. (În superstiții) A-l mânca (pe cineva) palma dreaptă = a avea o senzație de mâncărime în palma dreaptă, semn că va trebui să dea o sumă de bani. (În superstiții) A-l mânca (pe cineva) palma stângă = a avea o senzație de mâncărime în palma stângă, semn că va primi o sumă de bani. A-l mânca (pe cineva) tălpile = a nu avea astâmpăr să stea într-un loc, a fi nerăbdător să plece. Te mănâncă cojocul = nu te astâmperi, nu te potolești, verb reflexiv:ei să te bat; cauți bătaie. (popular) A-l mânca (pe cineva) să... = a simți impulsul, îndemnul irezistibil să... a fi tentat să...

5. A roade cu dinții un lucru necomestibil, a-și înfige dinții într-un lucru necomestibil.

6. figurat A face să dispară; a consuma, a nimici, a distruge.

7. figurat (Despre nenorociri, stări sufletești etc.) A face pe cineva să sufere; a consuma, a chinui.

8. figurat A face cuiva rău (pe ascuns); a submina.
♦ reflexiv recipr. A se certa, a se dușmăni, a se săpa, a-și face rău unul altuia.

– latina manducare.[1]



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

DEGRáBă DEFINIȚIE DIN DORTOGRAFIC DEGRABA

degrábă adverb (silabe -gra-)



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

CUIRáSă DEFINIȚIE DIN DORTOGRAFIC CUIRASA

cuirásă substantiv feminin (silabe cu-i-), genitiv dativ articulat cuirásei; plural cuiráse



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

ABLUțIUNE DEFINIȚIE DIN DUL6 ABLUTIUNE

abluțiune forme spălare sau purificare religioasă la Orientali (Mahomedani, Evrei, Indieni).



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

PIGMÉNT DEFINIȚIE DIN DNOUE PIGMENT

PIGMÉNT pigmentți m.

1) biologie Substanță organică colorantă produsă de unele țesuturi animale sau vegetale.

2) chimie Substanță colorantă minerală întrebuințată în industria vopselelor și a lacurilor. /<fr. pigment



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

DECET DEFINIȚIE DIN DENCICLOP DECET

DECET IMPERATOREM STANTEM MORI (latina) un împărat se cuvine să moară în picioare

– Maximă atribuită împăratului Vespasian. Semnifică înfruntarea demnă și stoică a destinului.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

LEPTOSPIRóZă DEFINIȚIE DIN DOOM2 LEPTOSPIROZA

!leptospiróză (-tos-pi-/-to-spi-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat leptospirózei; plural leptospiróze



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!