marmurier

MARMURIéR DEFINIȚIE DIN DORTOGRAFIC MARMURIER

marmuriér substantiv masculin, plural marmuriéri



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

SULIMáN DEFINIȚIE DIN DULR SULIMAN

sulimán n, plural urĭ și e (în turcă [despre ar.] sülümen, arsenic, despre vit. solimato, latina sublimatum, sublimat; limba bulgară sĭulemen, sîrb. sulimen, limba rusă sulemá, limba neogreacă sulimás, spaniolă solimán). Dres, substanță de colorat fața ca să pari maĭ frumoasă (barb. limba franceza fard). vezi alman, soliman.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

GALICANISM DEFINIȚIE DIN DACAD2 GALICANISM

galicanism sn [Atestat: DA / Plural: (rar) galicanisme / Etimologie: franceza gallicanisme] 1 Doctrină politico-religioasă care apără libertățile organizatorice ale Bisericii catolice din Franța față de papă. 2 Aderare la principiile Bisericii galicane.



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

A DEFINIȚIE DIN DNOUE A

A LICITÁ aéz

1. tranzitiv A vinde prin licitație;

2. intranzitiv A participa la o licitație (înaintând propuneri asupra prețului). /<fr. liciter, latina licitari



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

RúMBă DEFINIȚIE DIN DORTOGRAFIC RUMBA

rúmbă substantiv feminin, genitiv dativ articulat rúmbei; plural rúmbe



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

FORJóR DEFINIȚIE DIN DOOM2 FORJOR

forjór substantiv masculin, plural forjóri



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!

STĂRUÍ DEFINIȚIE DIN DLRLC STARUI

STĂRUÍ, stắrui, verb IV. intranzitiv

1. A depune pe lîngă cineva insistențe, a cere (ceva) în mod insistent, a ruga mult (pe cineva să facă ceva); a insista. Tînărul stăruia să-i scoată mantoul. REBREANU, R. I 184. Văzînd că părinții ei stăruiesc foarte mult... s-a învoit și ea. SBIERA, P. 139. Stăpînul stărui ca să afle pricina acestei neașteptate hotărîri. ODOBESCU, S. III 45.
       • (Urmat de determinări introduse prin diferite prepoziții și arătînd persoana pe lîngă care se insistă) După convorbirea de ieri cu boierul Miron s-au mai sfătuit și s-au înțeles să nu se dea bătuți, ci să stăruie și la cuconița de la București. REBREANU, R. I 170. A stăruit el pe lîngă mama de a tăiat găina. ISPIRESCU, L. 274.

2. A rămîne neclintit, a persevera, a persista (într-un sentiment, într-o părere, o hotărîre). Aveam o iluzie în care stăruiam cu plăcere. GALACTION, O. I 334. Cu cît Agripina lua mai mult partea băiatului, cu atît el stăruia mai mult în hotărîrea sa. La TDRG.
♦ (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «la») A lucra mult, cu perseverență. Toate aceste se petreceau sub ochii doamnei Smaranda, care, stăruind toată ziua la furcă și la război... trecea toate cu vederea. ODOBESCU, S. I 86.

3. A se menține în locul unde se află; a dăinui, a persista. Pe șleaurile cîmpului, noroiul încă mai stăruie, vîscos și negru, uscat pe alocurea într-o bolovănire crudă. MIHALE, O. 308. Vorbesc despre năcazurile din iarna care stăruia încă și-n lumina primăverii. SADOVEANU, P. S.

10.

– prezent industrie și: stăruiesc (SADOVEANU, E. 106, CREANGĂ, P. 191).



VEZI TOATE DEFINIȚIIILE DIN MAI MULTE DICȚIONARE!