 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a zgudui conjugat la prezent
Verbul a zgudui conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a zgudui conjugare la condițional prezent
Verbul a zgudui conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a zgudui la conjunctiv prezent
Conjug a zgudui la imperfect
A zgudui conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a zgudui conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a zgudui la perfectul simplu
Conjugarea verbului a zgudui la perfectul compus
Conjugă a zgudui la viitor anterior
|
|
Definiție din
ZGUDUÍ, zgúdui, verb IV. tranzitivDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. A scutura cu putere, a face să se cutremure, să se clatine din temelii. vezi zdruncina. Valea Doftăniței era zguduită de cutremur. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 111, 7/5. Eu lanțurile mele le zgudui cu mînie, Ca robul ce se luptă c-un jug neomenos. ALEXANDRESCU, P. 107. • figurat Un imens hohot de rîs zgudui secția întreagă. HOGAȘ, H. 74. Se mișcară rîuri-rîuri, Ori din codri răscolite, ori stîrnite din pustiuri, Zguduind din pace-adîncă ale lumii începuturi, înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi. EMINESCU, O. I 147. Un răcnet mare Cutremură pădurea și zguduie și munții. ODOBESCU, S. III 92. • reflexiv Docarul se zgudui și se aplecă pe o aripă. SADOVEANU, M. C. 208. Se zguduie tot domul de pare-a fi de scînduri, Și stînci în temelie clătindu-se vedem. EMINESCU, O. I 94. 2. figurat A zdruncina o instituție, o organizație socială sau politică, producînd tulburări, agitații, răscoale. Tudor Vladimirescu zguduie Oltenia. GALACTION, O. I 157. Revoluția franceză, zguduind Europa pînă în cele mai adînci ale sale temelii, se resimți și între romîni. KOGĂLNICEANU, S. A. 74. ♦ A clătina convingerile cuiva, a face să se zdruncine, să se clintească conștiința cuiva. Dacă aș putea să te fac să înțelegi prin vorbe tot trecutul meu, poate te-aș zgudui în credințele ce ai. SADOVEANU, P. S. 204. Era palidă și abătută. Căința zguduise adînc conștiința ei. BOLINTINEANU, O. 466. ♦ A emoționa puternic, a înfiora, a cutremura. Apariția tatei în mijlocul nostru ne-a zguduit mai mult ca în ziua revederii din gară. Era de nerecunoscut. SAHIA, N. 59. De o sensibilitate exagerată, orice zgomot o zguduia din cap pînă la picioare. BART, E. 380. 3. (Cu privire la obiecte) A mișca încoace și încolo, a clătina. Înălțară steaua sub candelă, o zguduiră încet, și clopoțelul sună ușor. SADOVEANU, O. VII 344. Mi-am înfipt amîndouă mîinile în vergeaua din mijloc (de la fereastră) ș-am încercat s-o zgudui. DELAVRANCEA, la TDRG. |
