 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a zgrepțăna conjugat la prezent
Verbul a zgrepțăna conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a zgrepțăna conjugare la condițional prezent
Verbul a zgrepțăna conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a zgrepțăna la conjunctiv prezent
Conjug a zgrepțăna la imperfect
A zgrepțăna conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a zgrepțăna conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a zgrepțăna la perfectul simplu
Conjugarea verbului a zgrepțăna la perfectul compus
Conjugă a zgrepțăna la viitor anterior
|
|
Definiție din
ZGREPȚĂNÁ, zgreapțăn, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane I. (Și în forma zgrepțena) 1. intranzitiv A rîcîi, a zgîria. La ușă zgrepțănau mînile răniților. La geamuri se arătară fețe galbene. CAMILAR, N. I 447. Foxul impiegatului de la finanțe... începu să zgrepțene scîncind. C. PETRESCU, C. vezi 49. Vulpea zgrepțănă cît zgrepțănă la rădăcina copacului. ȘEZ. III 187. • figurat Simțesc că zgreapțănă ceva acolo – doctorul spune că-i la ficat. SADOVEANU, P. M. 190. • reflexiv A se scărpina. Onofrei se zgrepțenă la tîmplă. SADOVEANU, forme J. 443. 2. reflexiv A se cățăra, a se urca (pe ceva). Nu vezi ce e la dreapta, la stingă; nu mai știi că alții se zgreapțănă pe alte pripoare și cad sub altă răpăială de gloanțe. PETRESCU, Î. II 35. Sui degrabă în copacu ista, zise Vlasă lui Năstasă, zgrepțănîndu-se iute într-un copac scorburos și nalt. La TDRG. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. Se ridică în coate și se zgreapțănă de pat. Aproape să cadă. C. PETRESCU, C. vezi 214. – prezent industrie și: zgrepțăn (ȘEZ. III 187). – Variante: zgrepțená, zgrepțîná (C. PETRESCU, O. P. II 112) verb I. |
