Conjugare a zdrențui

Conjugarea verbului a zdrențui: eu zdrențuiesc, tu zdrențuiești, el ea zdrențuiește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a zdrențui”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a zdrențui”!

Verbul a zdrențui conjugat la prezent

eu zdrențuiesc
tu zdrențuiești
el ea zdrențuiește
noi zdrențuim
voi zdrențuiți
ei ele zdrențuiți

Verbul a zdrențui conjugat la viitor

eu voi zdrențui
tu vei zdrențui
el ea va zdrențui
noi vom zdrențui
voi veți zdrențui
ei ele vor zdrențui

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a zdrențui conjugare la condițional prezent

eu aș zdrențui
tu ai zdrențui
el ea ar zdrențui
noi am zdrențui
voi ați zdrențui
ei ele ar zdrențui

Verbul a zdrențui conjugare la condițional perfect

eu aș fi zdrențuit
tu ai fi zdrențuit
el ea ar fi zdrențuit
noi am fi zdrențuit
voi ați fi zdrențuit
ei ele ar fi zdrențuit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a zdrențui la conjunctiv prezent

eu să fiu zdrențuiesc
tu să fii zdrențuiești
el ea să fie zdrențuiască
noi să fim zdrențuim
voi să fiți zdrențuiți
ei ele să fie zdrențuiască

Conjug a zdrențui la imperfect

eu zdrențuiam
tu zdrențuiai
el ea zdrențuia
noi zdrențuiam
voi zdrențuiați
ei ele zdrențuiau

A zdrențui conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu zdrențuisem
tu zdrențuiseși
el ea zdrențuise
noi zdrențuiserăm
voi zdrențuiserăți
ei ele zdrențuiseră

Verbul a zdrențui conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi zdrențuit
tu să fi zdrențuit
el ea să fi zdrențuit
noi să fi zdrențuit
voi să fi zdrențuit
ei ele să fi zdrențuit

Conjugare a zdrențui la perfectul simplu

eu zdrențuii
tu zdrențuiși
el ea zdrențui
noi zdrențuirăm
voi zdrențuirăți
ei ele zdrențuiră

Conjugarea verbului a zdrențui la perfectul compus

eu am zdrențuit
tu ai zdrențuit
el ea a zdrențuit
noi am zdrențuit
voi ați zdrențuit
ei ele ar zdrențuit

Conjugă a zdrențui la viitor anterior

eu voi fi zdrențuit
tu vei fi zdrențuit
el ea va fi zdrențuit
noi vom fi zdrențuit
voi veți fi zdrențuit
ei ele vor fi zdrențuit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a zdrențui

ZDRENȚUÍ, zdrențuiesc, verb IV. reflexiv (Despre obiecte de pînză) A se preface în zdrențe; a se rupe, a se sfîșia. Cufăr ieftin: cîțiva lei. Acum îi iese ieftinătatea prin pînză, care s-a zdrențuit pe ici, pe colo. BASSARABESCU, substantiv neutru 68.
• figurat Se zdrențuiește ziua între ramuri. LESNEA, A. 98. (tranzitiv) Vîntul care se stîrnise îi zdrențuia vorbele și le risipea în altă parte. SADOVEANU, O. VIII 96.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

zdrențuind

Participiu

zdrențuit

Infinitiv scurt

zdrențui

Imfinitiv lung

zdrențuind