CONSULTĂ DEX |
Verbul a zdrăngăni conjugat la prezent
Verbul a zdrăngăni conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a zdrăngăni conjugare la condițional prezent
Verbul a zdrăngăni conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a zdrăngăni la conjunctiv prezent
Conjug a zdrăngăni la imperfect
A zdrăngăni conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a zdrăngăni conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a zdrăngăni la perfectul simplu
Conjugarea verbului a zdrăngăni la perfectul compus
Conjugă a zdrăngăni la viitor anterior
|
Definiție din
ZDRĂNGĂNÍ, zdrăngănesc și zdrăngăn, verb IV. intranzitivDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. (Despre sticlă și metale sau despre obiecte făcute din astfel de materiale) A produce un zăngănit caracteristic cînd se ciocnesc de ceva sau sînt lovite cu ceva. începuse să bată cu pumnul în geam, de zdrăngănea toată sticla geamlîcului. DUMITRIU, B. forme 10. Trăsura veche zdrăngănea din toate fiarele ei. IBRĂILEANU, A. 118. • tranzitiv factitiv S-a suit în fugă pe scară, zdrăngănind sabia de toate treptele. GHICA, S. 519. 2. A face să vibreze coardele unui instrument muzical; (depreciativ) a cînta fără pricepere la un instrument muzical. S-au apropiat și au început să zdrăngănească și la urechea noastră doi lăutari. PAS, Z. I 237. Li intrase în cap că va dovedi Otiliei că Titi al ei cîntă mai bine decît «zdrăngănește» ea. CĂLINESCU, E. O. II 246. Țiganca... cea tînără, cu ochii ca jăraticul, zdrăngănea plecată asupra cobzei... și îngîna cu glas dulce cîntecul. SADOVEANU, O. VI 50. Salută, zdrăngănind din strune, Bătînd cadența din picior, Și cîntă, legănîndu-și capul, Cobzarul. IOSIF, vezi 48. – Variantă: zdrăncăní (ȘEZ. I 186) verb IV. |