Conjugare a zbughi

Conjugarea verbului a zbughi: eu zbughesc, tu zbughești, el ea zbughește la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a zbughi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a zbughi”!

Verbul a zbughi conjugat la prezent

eu zbughesc
tu zbughești
el ea zbughește
noi zbughim
voi zbughiți
ei ele zbughiți

Verbul a zbughi conjugat la viitor

eu voi zbughi
tu vei zbughi
el ea va zbughi
noi vom zbughi
voi veți zbughi
ei ele vor zbughi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a zbughi conjugare la condițional prezent

eu aș zbughi
tu ai zbughi
el ea ar zbughi
noi am zbughi
voi ați zbughi
ei ele ar zbughi

Verbul a zbughi conjugare la condițional perfect

eu aș fi zbughit
tu ai fi zbughit
el ea ar fi zbughit
noi am fi zbughit
voi ați fi zbughit
ei ele ar fi zbughit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a zbughi la conjunctiv prezent

eu să fiu zbughesc
tu să fii zbughești
el ea să fie zbughească
noi să fim zbughim
voi să fiți zbughiți
ei ele să fie zbughească

Conjug a zbughi la imperfect

eu zbugheam
tu zbugheai
el ea zbughea
noi zbugheam
voi zbugheați
ei ele zbugheau

A zbughi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu zbughisem
tu zbughiseși
el ea zbughise
noi zbughiserăm
voi zbughiserăți
ei ele zbughiseră

Verbul a zbughi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi zbughit
tu să fi zbughit
el ea să fi zbughit
noi să fi zbughit
voi să fi zbughit
ei ele să fi zbughit

Conjugare a zbughi la perfectul simplu

eu zbughii
tu zbughiși
el ea zbughi
noi zbughirăm
voi zbughirăți
ei ele zbughiră

Conjugarea verbului a zbughi la perfectul compus

eu am zbughit
tu ai zbughit
el ea a zbughit
noi am zbughit
voi ați zbughit
ei ele ar zbughit

Conjugă a zbughi la viitor anterior

eu voi fi zbughit
tu vei fi zbughit
el ea va fi zbughit
noi vom fi zbughit
voi veți fi zbughit
ei ele vor fi zbughit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a zbughi

ZBUGHÍ2, zbughesc, verb IV. tranzitiv (În expresie) A o zbughi = a fugi repede și pe neașteptate; a o lua deodată la fugă; a o șterge. Sări în lături, jucîndu-se, cu urechile drepte în sus și o zbughi iarăși îndărăt, în desiș. DUMITRIU, N. 148. O luă tiptil pe sub dumbravă, apoi o zbughi în fugă spre bordeie. SADOVEANU, P. M. 222. Abia intră în scorbură, că veverița se repezi. Ciocănitoarea voi s-o zbughească afară, dar veverița o prinse de coadă. GÎRLEANU, L.

14. Nu puteam pricepe unde dispărea el în timpul recreației: întotdeauna o zbughea pe poartă cu cîțiva tovarăși. VLAHUȚĂ, O. A. 380. (La imperativ, uneori cu valoare de interjecție) Zbughi-o = hai, repede, șterge-o. Înjugă boii la car și zbughi-o, băiete, la pădure. ȘEZ. XII 111.

– Variantă: zbuchí (CARAGIALE, N. S. 57) verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

zbughind

Participiu

zbughit

Infinitiv scurt

zbughi

Imfinitiv lung

zbughind