CONSULTĂ DEX |
Verbul a vocaliza conjugat la prezent
Verbul a vocaliza conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a vocaliza conjugare la condițional prezent
Verbul a vocaliza conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a vocaliza la conjunctiv prezent
Conjug a vocaliza la imperfect
A vocaliza conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a vocaliza conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a vocaliza la perfectul simplu
Conjugarea verbului a vocaliza la perfectul compus
Conjugă a vocaliza la viitor anterior
|
Definiție din
VOCALIZÁ, vocalizez, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane I. 1. tranzitiv A face exerciții de canto pe anumite vocale, fără a numi notele sau a pronunța cuvintele; a executa vocalize. Dacă s-ar ispiti cineva să cerce a instrumenta și a vocaliza prin codri muzica clasică... chiar și iepurii ar apuca-o îndată la picior. ODOBESCU, S. III 101. • intranzitiv Curgeau lumini din ceruri roze, Vocalizau privighetori. MACEDONSKI, O. I 73. (figurat) Era o seară tristă, cum sînt atîtea sări, Doar glasul geamandurei vocaliza arar. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 39. 2. reflexiv (gramatică; despre consoane) A trece de la valoarea de consoană la cea de vocală. În unele limbi slave «l» s-a vocalizat. |