 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a veșteji conjugat la prezent
Verbul a veșteji conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a veșteji conjugare la condițional prezent
Verbul a veșteji conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a veșteji la conjunctiv prezent
Conjug a veșteji la imperfect
A veșteji conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a veșteji conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a veșteji la perfectul simplu
Conjugarea verbului a veșteji la perfectul compus
Conjugă a veșteji la viitor anterior
|
|
Definiție din
VEȘTEJÍ, veștejesc, verb IV. (Și în forma vesteji)Dicționarul limbii romîne literare contemporane 1. reflexiv (Despre plante și părți ale lor) A-și pierde prospețimea, a deveni veșted, a începe să se usuce; a se ofili. Dacă o floare se vestejește, oare altă floare nu reînvie mult mai strălucitoare în primăvară? HOGAȘ, M. N. 110. Însă toamna a venit, Plopul meu s-a veștejit. BOLINTINEANU, O. 182. Florile s-au veștejit De cînd tu le-ai părăsit. ALECSANDRI, P. I 109. • (Poetic) Se veștejește floarea frumoasei tinereți. ALECSANDRI, O. 80. (tranzitiv) Mi-au luat-o, mi-au răpit-o și deodată au veștejit Floarea sufletului tînăr ce-nflorea l-al slavei soare. DAVILA, vezi vezi 101. 2. reflexiv și (rar) intranzitiv (Despre oameni-și despre ceea ce ține de natura omenească) A se ofili, a slăbi, a lîncezi, a îmbătrîni; a se trece. Frumusețea veștejește, Dar înțelepciunea crește. PANN, P. vezi III 147. Bade, de dragostea ta, M-am veștejit ca iarba. HODOȘ, P. P. 34. A pus fața la pămînt, Ci n-a pus-o să-nflorească, Ci-a pus-o să veștejească. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 148. • tranzitiv (Învechit și popular) Își veștejea fața de inimă rea. PANN, P. vezi I 42. [Dragostele] m-au uscat, m-au vestejit Ca stejarul înfrunzit Cînd de brumă e atins. ALECSANDRI, P. P. 244. ♦ tranzitiv figurat A păta; a dezonora. Întreprinseră acum a da lui Potcoavă coroana frăține-său... vestejită de trei ani pe fruntea unui trîndav cirac al Porței otomane. HASDEU, I. vezi 183. Femeia cea mîndră și ușure de minte calcă în picioare credința jurată soțului ei, vestejește onoarea sa și a familiei. FILIMON, C. 201. 3. tranzitiv figurat A stigmatiza, a înfiera. Îi veștejește faptele. – Variante: veștezí (ALECSANDRI, P. I 109, CONACHI, P. 12), vestejí verb IV. |
