CONSULTĂ DEX |
Verbul a veseli conjugat la prezent
Verbul a veseli conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a veseli conjugare la condițional prezent
Verbul a veseli conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a veseli la conjunctiv prezent
Conjug a veseli la imperfect
A veseli conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a veseli conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a veseli la perfectul simplu
Conjugarea verbului a veseli la perfectul compus
Conjugă a veseli la viitor anterior
|
Definiție din
VESELÍ, veselesc, verb IV. intranzitiv și reflexiv A deveni vesel, a petrece (bînd și mîncînd), a se desfăta. vezi înveseli. Să ne veselim singuri. SADOVEANU, despre P. 152. Mîncați, beți și vă veseliți. CREANGĂ, P. 232. El tot bea și veselește, Din pahar nu mai gătește. ȘEZ. I 148. Mîndră masă-și întindea Și tot bea și veselea. ALECSANDRI, P. P. 72. Dicționarul limbii romîne literare contemporane • figurat Am avut un fecioraș; El cum ochii deschidea, Ziua că se veselea. BELDICEANU, P. 93. ♦ Tranz, A face (pe cineva) să fie vesel, voios; a produce (cuiva) bună dispoziție; a distra, a înveseli. Am plecat din casa părintească ca să fac o faptă care să veselească pe tata. ISPIRESCU, L. 299. Rîsu-ți lumea veselește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15. |