eSursa - Dictionar de sinonime



Conjugare a ura

Conjugarea verbului a ura: eu urez, tu urezi, el ea urează la toate timpurile şi modurile verbale

verbul „a ura”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a ura”!
CONSULTĂ DEX
Verbul a ura conjugat la prezent
  • eu urez
  • tu urezi
  • el ea urează
  • noi urăm
  • voi urați
  • ei ele urați
Verbul a ura conjugat la viitor
  • eu voi ura
  • tu vei ura
  • el ea va ura
  • noi vom ura
  • voi veți ura
  • ei ele vor ura
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a ura conjugare la condițional prezent
  • eu aș ura
  • tu ai ura
  • el ea ar ura
  • noi am ura
  • voi ați ura
  • ei ele ar ura
Verbul a ura conjugare la condițional perfect
  • eu aș fi urat
  • tu ai fi urat
  • el ea ar fi urat
  • noi am fi urat
  • voi ați fi urat
  • ei ele ar fi urat
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).


Conjug a ura la conjunctiv prezent
  • eu să fiu urez
  • tu să fii urezi
  • el ea să fie ureze
  • noi să fim urăm
  • voi să fiți urați
  • ei ele să fie ureze
Conjug a ura la imperfect
  • eu uram
  • tu urai
  • el ea ura
  • noi uram
  • voi urați
  • ei ele urau
A ura conjugarea la timpul mai mult ca perfect
  • eu urasem
  • tu uraseși
  • el ea urase
  • noi uraserăm
  • voi uraserăți
  • ei ele uraseră
Verbul a ura conjugat la timpul conjunctiv perfect
  • eu să fi urat
  • tu să fi urat
  • el ea să fi urat
  • noi să fi urat
  • voi să fi urat
  • ei ele să fi urat
Conjugare a ura la perfectul simplu
  • eu urai
  • tu urași
  • el ea ură
  • noi urarăm
  • voi urarăți
  • ei ele urară
Conjugarea verbului a ura la perfectul compus
  • eu am urat
  • tu ai urat
  • el ea a urat
  • noi am urat
  • voi ați urat
  • ei ele ar urat
Conjugă a ura la viitor anterior
  • eu voi fi urat
  • tu vei fi urat
  • el ea va fi urat
  • noi vom fi urat
  • voi veți fi urat
  • ei ele vor fi urat
Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane
URÁ2, urez și (2) ur, verb

I.

1. tranzitiv (Construit cu dativul) A formula o dorință de bine la adresa cuiva (cu prilejul unei aniversări, al unui început de acțiune etc.); a felicita. Îți mai amintești, veche prietenă, ce mi-ai urat? C. PETRESCU, C. vezi 22. Privitorii, cu căciulele în mînă, îi urau drum bun. CREANGĂ, P. 307.
       • figurat Batistele se mișcă în aer, urîndu-ne bună-venire. BART, S. M. 31.
       • (Învechit, construit cu acuzativul) Chelarul și moș Toma grădinarul îmi ieșiră să mă ureze de bună-venire. GANE, N. II 174. «Să trăiască domnul Ștefan» Mii de glasuri îl urează. ALECSANDRI, P. I 34. Boierii închinau și urau pe domn. NEGRUZZI, S. I 151.
       • reflexiv reciproc. Urîndu-și drum bun și petrecere frumoasă, au plecat flăcăii. CARAGIALE, O. III 97.
       • intranzitiv Siimenii și darabanii hăuliră și urară sub ferestre. SADOVEANU, O. VII 110. Pe deal nechează, Pe vale urează (Trîmbița). GOROVEI, C. 368.

2. intranzitiv A recita «plugușorul» sau alte colinde de anul nou, umblînd (în grup cu alții) de la casă la casă. Ură tu, măi Chiriece... și noi, măi Zaharia, să pufnim din gură ca buhaiul. CREANGĂ, A. 43. Să le poroncești ca să ureze ca în agiunu sfîntului Vasile. ALECSANDRI, la CADE. Cinstește pe... plugarii ce ură mai frumos. ȘEZ. III 180.
       • tranzitiv (Rar) Lasă-mă... Ca să ur ce mai știu eu... Căci eu știu o urătură. ȘEZ. XVIII 26.

3. tranzitiv A face orații de nuntă. Să nu știe mai multe orații sau urări și să nu le ureze la o ocazie ca aceasta a nunților. MARIAN, NU. 222.

Alte verbe




Alte forme ale verbului

Gerunziu

urând

Participiu

urat

Infinitiv scurt

ura

Imfinitiv lung

urând



dex-app