CONSULTĂ DEX |
Verbul a turui conjugat la prezent
Verbul a turui conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a turui conjugare la condițional prezent
Verbul a turui conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a turui la conjunctiv prezent
Conjug a turui la imperfect
A turui conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a turui conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a turui la perfectul simplu
Conjugarea verbului a turui la perfectul compus
Conjugă a turui la viitor anterior
|
Definiție din
TURUÍ, túrui, verb IV. intranzitivDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. (Despre persoane, mai ales în expresie) A-i turui gura = a vorbi repede și mult, a avea un debit verbal deosebit de mare (fără a spune lucruri importante). Ia întrebați-l numai, să vedeți cum îi turuie gura. BARANGA, I. 158. Cîrnățăreasa se așază între tata și neamț. Îi turuie gura. STANCU, despre 434. Te uiți la dînșii că le turuie gura, spuind și verzi și uscate, numai să se afle în vorbă. ISPIRESCU, U. 112. Deodată se simte cu totul schimbată: pe loc începe să-i turuie gurița. CARAGIALE, substantiv neutru 280. 2. (Despre porumbei și turturele) A gurlui. Porumbeii cum zburară... Turuiră... Pietricele răsunară. PĂSCULESCU, L. P. 23. Porumbeii satului În marginea lacului, Turuiră, guruiră, Mai la vale se lăsară, Cu norii s-amestecară. matematică FOLK. 1121. Tocmai către ziuă vine și turtureaua... și a prins a turui și ea. ȘEZ. XIII 181. 3. A hurui (1). Și plugul că și-l pornea, Mergea roatele turuind Și bicele tot plesnind. matematică FOLK. 77. • figurat S-ar întoarce el Ion, de la poartă, dacă nu i-ar turui în cap vorbele astea ca o darabană. VLAHUȚĂ, la TDRG. |