CONSULTĂ DEX |
Verbul a tulpina conjugat la prezent
Verbul a tulpina conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a tulpina conjugare la condițional prezent
Verbul a tulpina conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a tulpina la conjunctiv prezent
Conjug a tulpina la imperfect
A tulpina conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a tulpina conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a tulpina la perfectul simplu
Conjugarea verbului a tulpina la perfectul compus
Conjugă a tulpina la viitor anterior
|
Definiție din
TULPÍNĂ, tulpini, substantiv femininDicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Partea unui arbore cuprinsă între rădăcină și coroană (vezi trunchi); parte a unor plante erbacee din care dau ramurile și frunzele (vezi lujer, verb reflexiv:ej, fir). Era o tulpină ierboasă, plină de boboci galbeni și care semănau surprinzător cu florile trandafirului. GALACTION, O. I 349. Un om care se ascundea într-o tulpină Scorburoasă. DAVILA, vezi vezi 40. Iaca mătușa Mărioara c-o jordie în mînă la tulpina cireșului. CREANGĂ, A. 48. Două flori dintr-o grădină, Amîndouă-ntr-o tulpină, Crescute din rădăcină. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 73. • figurat Fiecare voia parcă să primească ziua aniversării Marii Revoluții, tulpină a lumii noi socialiste, cu mai multă bucurie, cu mai mult fast. STANCU, U.R.S.S. 45. ♦ (Rar) Partea de la mijloc a unui stog, a unei căpițe de fîn. Aici era un băiat pe-o tulpină de fîn și se juca cu ouă roșii în mînă. ȘEZ. II 26. 2. figurat Origine a unui popor, a unei familii. – plural și: tulpine (TOPÎRCEANU, B. 44). |