 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a tui conjugat la prezent
Verbul a tui conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a tui conjugare la condițional prezent
Verbul a tui conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a tui la conjunctiv prezent
Conjug a tui la imperfect
A tui conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a tui conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a tui la perfectul simplu
Conjugarea verbului a tui la perfectul compus
Conjugă a tui la viitor anterior
|
|
Definiție din
TUI1, tuiuri, substantiv neutru (Învechit)Dicționarul limbii romîne literare contemporane 1. Steag turcesc alcătuit din două sau trei cozi de cal, lungi și albe, atîrnate de o lance vopsită în roșu, cu semiluna în vîrf (înalții demnitari din imperiu și din țările vasale avînd dreptul, după grad, la un număr fix de astfel de steaguri). Pe ziduri stau rînduite... arme de tot felul, coifuri, zale de fier, tuiuri, iatagane. ODOBESCU, S. A. 85. Cucoane Iorgule, aveți un pașă la masă astăzi?... – Dar, uncheșule; un pașă cu trei tuiuri. ALECSANDRI, T. 1417. Ce te-ai făcut, mare vizir?... Unde-ți sînt voinicii, pașă cu trei tuiuri? RUSSO, O. 34. ♦ Comandant, căpetenie. Rămășiță din această căpitănie s-a mai ținut pînă în verb reflexiv:emile mai de curînd și s-a numit «Buciucași» și tuiul ei «Buciuc». BĂLCESCU, O. I 22. 2. Ornament al coifului, făcut din păr de coadă de cal. Mulțimea, încremenită o clipă, izbucnește în huiduieli, urlă în clocot, iar coiful colonelului, cu tui de coadă de cal, se dă speriat înapoi. CAMIL PETRESCU, O. II 257. • (Glumeț) Cînele s-a uitat țintă la stăpîn, ciulind urechile și dînd înștiințare, cu tuiul cozii, că a priceput porunca. SADOVEANU, despre P. 91. |
