Conjugare a țuguia

Conjugarea verbului a țuguia: eu țugui, tu țugui, el ea țuguie la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a țuguia”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a țuguia”!

Verbul a țuguia conjugat la prezent

eu țugui
tu țugui
el ea țuguie
noi țuguiem
voi țuguiați
ei ele țuguiați

Verbul a țuguia conjugat la viitor

eu voi țuguia
tu vei țuguia
el ea va țuguia
noi vom țuguia
voi veți țuguia
ei ele vor țuguia

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a țuguia conjugare la condițional prezent

eu aș țuguia
tu ai țuguia
el ea ar țuguia
noi am țuguia
voi ați țuguia
ei ele ar țuguia

Verbul a țuguia conjugare la condițional perfect

eu aș fi țuguiat
tu ai fi țuguiat
el ea ar fi țuguiat
noi am fi țuguiat
voi ați fi țuguiat
ei ele ar fi țuguiat

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a țuguia la conjunctiv prezent

eu să fiu țugui
tu să fii țugui
el ea să fie țuguie
noi să fim țuguiem
voi să fiți țuguiați
ei ele să fie țuguie

Conjug a țuguia la imperfect

eu țuguiam
tu țuguiai
el ea țuguia
noi țuguiam
voi țuguiați
ei ele țuguiau

A țuguia conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu țuguiasem
tu țuguiaseși
el ea țuguiase
noi țuguiaserăm
voi țuguiaserăți
ei ele țuguiaseră

Verbul a țuguia conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi țuguiat
tu să fi țuguiat
el ea să fi țuguiat
noi să fi țuguiat
voi să fi țuguiat
ei ele să fi țuguiat

Conjugare a țuguia la perfectul simplu

eu țuguiai
tu țuguiași
el ea țuguie
noi țuguiarăm
voi țuguiarăți
ei ele țuguiară

Conjugarea verbului a țuguia la perfectul compus

eu am țuguiat
tu ai țuguiat
el ea a țuguiat
noi am țuguiat
voi ați țuguiat
ei ele ar țuguiat

Conjugă a țuguia la viitor anterior

eu voi fi țuguiat
tu vei fi țuguiat
el ea va fi țuguiat
noi vom fi țuguiat
voi veți fi țuguiat
ei ele vor fi țuguiat

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a țuguia

ȚUGUIÁ, țuguiez, verb

I. reflexiv A se ascuți, a se subția spre vîrf (în formă de țugui); a se ridica, a se înălța în formă de țugui. Capul i se țuguia în con. DELAVRANCEA, S. 124. Ce mîndru se țuguiază acoperișul cu șindrilă. CARAGIALE, M. 101.
♦ tranzitiv A strînge buzele, rotunjindu-le și întinzîndu-le înainte. Din cînd în cînd aproba ceremonios, țuguindu-și buzele groase. GALAN, B. I 63. Ți-ai țuguiat buzele, chipurile ca pentru a fluiera. PAS, Z. I 16. Așa își țuguia buzele... încît ai fi zis că verb reflexiv:ea să-i sărute. HOGAȘ, M. N. 117. Copilul adormise și-și țuguia în somn gurița; visa că suge. VLAHUȚĂ, CL. 99.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

țuguind

Participiu

țuguiat

Infinitiv scurt

țuguia

Imfinitiv lung

țuguind