 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a trece conjugat la prezent
Verbul a trece conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a trece conjugare la condițional prezent
Verbul a trece conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a trece la conjunctiv prezent
Conjug a trece la imperfect
A trece conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a trece conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a trece la perfectul simplu
Conjugarea verbului a trece la perfectul compus
Conjugă a trece la viitor anterior
|
|
Definiție din
tréce (-c, -cút), verb –Dicționarul etimologic român 1. A umbla, a merge dintr-un loc în altul. – 2. A purta, a duce, a conduce dintr-un loc la altul. – 3. A muta, a transfera. – 4. A transfera, a strămuta, a transmite. – 5. A curge, a se scurge, a se desfășura. – 6. A-și petrece timpul, a-și ocupa timpul. – 7. A depăși, a merge mai încolo. – 8. A pătrunde, a traversa, a străpunge. – 9. A băga, a introduce. – 10. A strecura, a filtra, a cerne. – 11. A se coace prea mult, a putrezi. – 12. A fi în exces, a întrece. – 13. A suporta, a tolera, a admite. – 14. A nu vorbi despre, a omite. – 15. A ascunde, a tăinui, a ierta. – 16. A se abține, a nu intra în anumite jocuri de cărți. – 17. A aproba, a fi admis, a intra dintr-o clasă în cea superioară. – 18. A intra prin contrabandă. – 19. A experimenta, a nota. – 20. (Cu pronume în acuz.) A-l apuca, a simți nevoia de, a se scăpa pe el. – 21. (Cu pronume în dativ) A nu mai conta, a se consola, a nu mai observa. – 22. A se întrece cu, a exagera. – 23. A înregistra, a înscrie. – 24. A se abate pe la, a face o vizită, a se opri în treacăt. – 25. A înceta, a nu mai exista. – 26. A se transforma, a deveni; a se face. – 27. (Cu drept) A fi luat ca, a avea nume de... – 28. (reflexiv) A avea căutare, a fi cerut. – Mr. trec, tricui, tricută, treațire; megl. trec; istr. trec. latina traicĕre (Pușcariu 1757; REW 8842), conform portugheză tragir. – derivat treacăt, substantiv neutru (pasaj, loc de trecere; în treacăt, în trecere); trecător, adjectiv (care trece; pasibil; temporar); trecător, substantiv masculin (pieton); trecătoare, substantiv feminin (învechit, pasaj, tranzit; loc de trecere; defileu; cheie; strîmtoare); trecere, substantiv feminin (pasaj, tranzit, traversare; loc pe unde se trece; reușită, succes; influență); trecînd, adverb (învechit, exceptînd, cu excepția); trecut, adjectiv (precedent; dat prin sită; tîrziu; prea copt; ofilit; beat); trecut, substantiv neutru (trecere; preterit); întrece, verb (a depăși; a înainta, a lăsa în urmă; reflexiv, a intra în competiție, a concura; a-și da silința, a se depăși; a-și depăși limitele, a întrece măsura; a învinge, a birui); neîntrecut, adjectiv (invincibil). – conform treaptă, petrece. |
