 |
|
| CONSULTĂ DEX |
|
Verbul a transpune conjugat la prezent
Verbul a transpune conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a transpune conjugare la condițional prezent
Verbul a transpune conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a transpune la conjunctiv prezent
Conjug a transpune la imperfect
A transpune conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a transpune conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a transpune la perfectul simplu
Conjugarea verbului a transpune la perfectul compus
Conjugă a transpune la viitor anterior
|
|
Definiție din
TRANSPÚNE, transpún, verbDicționarul limbii romîne literare contemporane III. 1. tranzitiv A muta, a schimba dintr-un loc în altul, dintr-o stare, dintr-o situație în alta. La două din portretele pictorului Rozenthal pictura a fost reconstituită și apoi transpusă pe pînză nouă. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 384, 4/6. ♦ figurat A da expresie (în scris, pe scenă, pe ecran etc.), a reda, a pune pe hîrtie, în versuri, pe scenă etc. Cuvintele ciudatului bogătaș petrolist nu erau dintre acele ce se pot transpune în fulgurante imagini. C. PETRESCU, A. 305. Cînd Conu Leonida zice că cu «revoluția» noastră am dat «exemplu Evropei», Caragiale nu face decît să transpună, rezumînd, articolele din ziarele de pe verb reflexiv:emuri ori proclamația primarului capitalei. IBRĂILEANU, S. 73. ♦ A transcrie sau a executa o compoziție muzicală în altă tonalitate decît aceea în care a fost scrisă. ♦ A muta un termen dintr-o parte a unei ecuații în alta (schimbîndu-i semnul). 2. reflexiv figurat A se strămuta cu mintea în altă situație sau în alt timp. Se transpune cu gîndul în trecut. – prezent conjuncție persoană 3 și: să transpuie (CARAGIALE, O. III 17). |
