Conjugare a țopăi

Conjugarea verbului a țopăi: eu țopăi, tu țopăi, el ea țopăie la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a țopăi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a țopăi”!

Verbul a țopăi conjugat la prezent

eu țopăi
tu țopăi
el ea țopăie
noi țopăim
voi țopăiți
ei ele țopăiți

Verbul a țopăi conjugat la viitor

eu voi țopăi
tu vei țopăi
el ea va țopăi
noi vom țopăi
voi veți țopăi
ei ele vor țopăi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a țopăi conjugare la condițional prezent

eu aș țopăi
tu ai țopăi
el ea ar țopăi
noi am țopăi
voi ați țopăi
ei ele ar țopăi

Verbul a țopăi conjugare la condițional perfect

eu aș fi țopăit
tu ai fi țopăit
el ea ar fi țopăit
noi am fi țopăit
voi ați fi țopăit
ei ele ar fi țopăit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a țopăi la conjunctiv prezent

eu să fiu țopăi
tu să fii țopăi
el ea să fie țopăie
noi să fim țopăim
voi să fiți țopăiți
ei ele să fie țopăie

Conjug a țopăi la imperfect

eu țopăiam
tu țopăiai
el ea țopăia
noi țopăiam
voi țopăiați
ei ele țopăiau

A țopăi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu țopăisem
tu țopăiseși
el ea țopăise
noi țopăiserăm
voi țopăiserăți
ei ele țopăiseră

Verbul a țopăi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi țopăit
tu să fi țopăit
el ea să fi țopăit
noi să fi țopăit
voi să fi țopăit
ei ele să fi țopăit

Conjugare a țopăi la perfectul simplu

eu țopăii
tu țopăiși
el ea țopăi
noi țopăirăm
voi țopăirăți
ei ele țopăiră

Conjugarea verbului a țopăi la perfectul compus

eu am țopăit
tu ai țopăit
el ea a țopăit
noi am țopăit
voi ați țopăit
ei ele ar țopăit

Conjugă a țopăi la viitor anterior

eu voi fi țopăit
tu vei fi țopăit
el ea va fi țopăit
noi vom fi țopăit
voi veți fi țopăit
ei ele vor fi țopăit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a țopăi

ȚOPĂÍ, țópăi, și țopăiesc, verb IV. intranzitiv (Și în forma țupăi) A sălta de pe-un picior pe altul, a se mișca sărind (dezordonat) și aruncînd picioarele. Am fi țopăit, ca broaștele, săptămîni de-a rîndul cu genunchii goi prin țepile miriștei. STANCU, despre 190. Se aduna lumea ca la urs și copiii țopăiau prostește. PAS, Z. I 153. Arare, iepuri roșcați se strecurau țupăind prin luminișuri. SADOVEANU, O. I 63. Omul... țipă, sforăie, ori sare, țopăie. CARAGIALE, N. forme 71.
♦ (Ironic) A dansa, a juca. Și cînd dă să țupăiască, stuhul sau papura tot foșnesc, iar oamenii îl necăjesc rîzînd. SEVASTOS, N. 331. Ian privește-l cum țopăiește. ALECSANDRI, T. 197.
• tranzitiv factitiv Nu se lasă în ruptul capului pînă ce nu-i țupăiesc și pe ei în horă. SEVASTOS, N. 317.

– Variantă: țupăí verb IV.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

țopăind

Participiu

țopăit

Infinitiv scurt

țopăi

Imfinitiv lung

țopăind