CONSULTĂ DEX |
Verbul a tolocăni conjugat la prezent
Verbul a tolocăni conjugat la viitor
Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.
Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat.
In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.
Verbul a tolocăni conjugare la condițional prezent
Verbul a tolocăni conjugare la condițional perfect
Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție.
Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.
In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita.
Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).
Conjug a tolocăni la conjunctiv prezent
Conjug a tolocăni la imperfect
A tolocăni conjugarea la timpul mai mult ca perfect
Verbul a tolocăni conjugat la timpul conjunctiv perfect
Conjugare a tolocăni la perfectul simplu
Conjugarea verbului a tolocăni la perfectul compus
Conjugă a tolocăni la viitor anterior
|
Definiție din
TOLOCĂNÍ, tolocănesc, verb IV. (Moldova)Dicționarul limbii romîne literare contemporane 1. tranzitiv A dojeni, a cicăli, a bate la cap pe cineva. Ogoiți-vă; ce tolocăniți băiatul; cu tatăl său aveți ce-aveți, iar nu cu dînsul. CREANGĂ, A. 55. Mare luptă avea unia dintre boierii tineri cu cuconul Alecu Forăscu, care, una-două, îi tolocănea mustrîndu-i. id. ib. 153. 2. intranzitiv A vorbi mult și fără rost; a trăncăni, a flecări. Numai gura lui se aude în toate părțile. Hojma tolocănește pentru nemica toată, curat ca un nebun. CREANGĂ, P. 252. |