Conjugare a țocăi

Conjugarea verbului a țocăi: eu țocăi, tu țocăi, el ea țocăie la toate timpurile şi modurile verbale

Cum conjugăm corect verbul „a țocăi”?
Mai jos poți găsi toate conjugările pentru „a țocăi”!

Verbul a țocăi conjugat la prezent

eu țocăi
tu țocăi
el ea țocăie
noi țocăim
voi țocăiți
ei ele țocăiți

Verbul a țocăi conjugat la viitor

eu voi țocăi
tu vei țocăi
el ea va țocăi
noi vom țocăi
voi veți țocăi
ei ele vor țocăi

Un verb la timpul prezent arată că acțiunea este săvarșită in momentul vorbirii.

Viitorul indică o acțiune care se va desfășura după momentul vorbirii. Este alcătuit din forme specifice verbului a avea + infinitivul verbului de conjugat. In romană sunt patru forme de viitor propriu-zis și una de viitor anterior, toate formate analitic, distribuite după registre de limbă.

Verbul a țocăi conjugare la condițional prezent

eu aș țocăi
tu ai țocăi
el ea ar țocăi
noi am țocăi
voi ați țocăi
ei ele ar țocăi

Verbul a țocăi conjugare la condițional perfect

eu aș fi țocăit
tu ai fi țocăit
el ea ar fi țocăit
noi am fi țocăit
voi ați fi țocăit
ei ele ar fi țocăit

Modul condițional-optativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o acțiune dorită sau o acțiune realizabilă dacă este indeplinită o anumită condiție. Condiționalul-optativ prezent se formează cu verbul auxiliar a avea (aș, ai, ar, am, ați, ar) și infinitivul verbului de conjugat.

In limba romana condiționalul poate fi folosit și pentru relatarea unui fapt despre realitatea căruia nu există certitudine. Un timp verbal ce poate exprima și dorința neimplinita. Condiționalul-optativ perfect sau Condiționalul perfect se formează din condiționalul-optativ prezent al verbului a fi și participiul verbului de conjugat (eu as fi).

Conjug a țocăi la conjunctiv prezent

eu să fiu țocăi
tu să fii țocăi
el ea să fie țocăie
noi să fim țocăim
voi să fiți țocăiți
ei ele să fie țocăie

Conjug a țocăi la imperfect

eu țocăiam
tu țocăiai
el ea țocăia
noi țocăiam
voi țocăiați
ei ele țocăiau

A țocăi conjugarea la timpul mai mult ca perfect

eu țocăisem
tu țocăiseși
el ea țocăise
noi țocăiserăm
voi țocăiserăți
ei ele țocăiseră

Verbul a țocăi conjugat la timpul conjunctiv perfect

eu să fi țocăit
tu să fi țocăit
el ea să fi țocăit
noi să fi țocăit
voi să fi țocăit
ei ele să fi țocăit

Conjugare a țocăi la perfectul simplu

eu țocăii
tu țocăiși
el ea țocăi
noi țocăirăm
voi țocăirăți
ei ele țocăiră

Conjugarea verbului a țocăi la perfectul compus

eu am țocăit
tu ai țocăit
el ea a țocăit
noi am țocăit
voi ați țocăit
ei ele ar țocăit

Conjugă a țocăi la viitor anterior

eu voi fi țocăit
tu vei fi țocăit
el ea va fi țocăit
noi vom fi țocăit
voi veți fi țocăit
ei ele vor fi țocăit

Definiție din
Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VEZI DEFINIŢII a țocăi

ȚOCĂÍ, țócăi, verb IV.

1. reflexiv reciproc. A se săruta (cu zgomot); a se pupa. Cînd vezi două moftangioaice amestecîndu-și alifia de pe buze și țocăindu-se cu multă căldură, să știi că nu se pot suferi. CARAGIALE, O. II 33. Și numai iaca ce mi-o vede cu un flăcău în brațe, țocăindu-se (sărutîndu-se). ȘEZ. VI 153.

2. intranzitiv (Despre copii) A mișca buzele prin somn ca și cînd ar suge.

Alte verbe

Alte forme ale verbului

Gerunziu

țocăind

Participiu

țocăit

Infinitiv scurt

țocăi

Imfinitiv lung

țocăind